2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convenire sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: conveni] 1 Învoială. 2 Consimțire. 3 Acord. 4 (Trs; ltm) Adunare.

conveni [At: LM / Pzi: convin / E: fr convenir, lat convenire] 1 vi (D. un lucru, rar, o persoană) A fi potrivit cu starea, situația cuiva... 2 vi A corespunde dorințelor cuiva. 3 vi A fi pe placul cuiva. 4 vi A cădea de acord cu cineva Si: a se înțelege, a se învoi. 5 vi (Pex) A face un pact. 6 vt (Rar) A hotărî ceva de comun acord cu altcineva. 7 vt A accepta. 8 vr (Trs; ltm) A se aduna.

CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.

CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.

CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. (Construit cu dativul) A corespunde cu ceva, cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva, a-i plăcea. Locuința aceasta îmi convine.De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51. (În forma de prez. conj. convie) Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi sau a cădea de acord (cu cineva), a se învoi, a se înțelege. După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Deda ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159. ♦ (Folosit absolut) A accepta, a admite. (În forma convin) Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343. – Prez. ind. pers. 1 sg. și; conviu; prez. conj. pers. 3 convină și (mai rar) convie.

CONVENÍ vb. IV. intr. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială. ◊ tr. A accepta. [P.i. convín, convíu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].

CONVENÍ vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire)

A CONVENÍ convín 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege. 2. tranz. A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire

convenì v. 1. a consimți, a mărturisi: a conveni că e așa; 2. a face o învoială: a conveni asupra prețului; 3. a fi convenabil, a plăcea: această casă îmi convine; 4. a avea conformitate de gusturi, a-și plăcea.

*convín, a -vení v. intr. (lat. con-venire, a se întîlni; fr. convenir, a conveni. V. de- și pre-vin). Mă învoĭesc, consimt: a conveni să te ducĭ, a conveni pentru suma cutare. Admit, mărturisesc: convin că e așa. Sînt convenabil, plac: această casă îmĭ convine. Mă potrivesc: amiciția e ușoară cînd gusturile convin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convín, 1 pl. convením, imperf. 3 sg. conveneá; conj. prez. 3 să convínă; ger. convenínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVENÍ vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. v. înțelege. 4. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)

CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

convení (-vín, -ít), vb.1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni.

Intrare: convenire
convenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convenire
  • convenirea
plural
  • conveniri
  • convenirile
genitiv-dativ singular
  • conveniri
  • convenirii
plural
  • conveniri
  • convenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: conveni
verb (VT324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conveni
  • convenire
  • convenit
  • convenitu‑
  • convenind
  • convenindu‑
singular plural
  • convino
  • convi
  • conveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convin
  • conviu
(să)
  • convin
  • conviu
  • conveneam
  • convenii
  • convenisem
a II-a (tu)
  • convii
(să)
  • convii
  • conveneai
  • conveniși
  • conveniseși
a III-a (el, ea)
  • convine
(să)
  • convi
  • convie
  • convenea
  • conveni
  • convenise
plural I (noi)
  • convenim
(să)
  • convenim
  • conveneam
  • convenirăm
  • conveniserăm
  • convenisem
a II-a (voi)
  • conveniți
(să)
  • conveniți
  • conveneați
  • convenirăți
  • conveniserăți
  • conveniseți
a III-a (ei, ele)
  • convin
(să)
  • convi
  • convie
  • conveneau
  • conveni
  • conveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conveni

  • 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corespunde plăcea 4 exemple
    exemple
    • Locuința aceasta îmi convine.
      surse: DLRLC
    • De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51.
      surse: DLRLC
    • Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172.
      surse: DLRLC
  • 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: învoi înțelege un exemplu
    exemple
    • După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Dedu ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A încheia o convenție.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: