2 intrări

15 definiții

controlá [At: STAMATI, D. / V: cot~ / Pzi: ~léz / E: fr contrôler] 1 vt A supune unui control Și: a verifica. 2-3 vtr (D. oameni) A(-și) stăpâni propriile gesturi și mișcări.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului; a verifica. 2. A ține sub control, a domina. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. – Din fr. contrôler.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. – Din fr. contrôler.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului. V. supraveghea, verifica. Prin critică și autocritică organizațiile de partid controlează pe orice activist, oricare ar fi postul pe care-l ocupă, atrag masele la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Dar cum ai să mă controlezi dacă am cetit pînă la sfîrșitul capitolului? Ai să mă crezi pe cuvînt? IBBĂILEANU, A. 103. Regulamentul organic ne-a făcut să întrevedem și să dorim foloasele unui guvern controlat de națiune. ODOBESCU, S. III 323. 2. A supune, a domina, a stăpîni. Necesitatea de a controla cu mijloace sociale o forță a naturii, de a o gospodări, de a și-o însuși sau de a o domestici pe scară mare pi in plăsmuiri ale mîinii omenești, joacă rolul cel mai hotărîtor în istoria industriei. MARX, C. I 466. ♦ (Despre oameni) A-și dirija propriile sale gesturi și mișcări.

controlá (a ~) vb., ind. prez. 3 controleáză

controlá vb., ind. prez. 1 sg. controléz, 3 sg. și pl. controleáză

CONTROLÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. supraveghea. 3. (TEHN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpâni. (~ spațiul aerian.)

CONTROLÁ vb. I. tr. 1. A exercita un control, a supune controlului. 2. tr. A domina, a supune, a ține sub control. 3. refl. (Despre oameni) A-și stăpâni gesturile, mișcările. [< fr. contrôler].

CONTROLÁ vb. I. tr. 1. a exercita un control. 2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea. II. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările. (< fr. contrôler)

A SE CONTROLÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține. /<fr. contrôler

A CONTROLÁ ~éz tranz. 1) A supune unui control. ~ camera. ~ caietul. 2) A ține sub control; a avea în dominație. Statul ~ează forțele armate. 3) (emoții, reacții, pasiuni etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a înăbuși. /<fr. contrôler

controlà v. l. a verifica; 2. fig. a critica.

contrólă sf vz control

*controléz v. tr. (fr. contrôler). Verific. Înscriŭ în control. Pun marca de control pe obĭectele de metal prețios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTROLÁ vb. 1. a cerceta, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) 2. a (se) supraveghea. (Se ~ cînd vorbește.) 3. (TEHN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpîni. (~ spațiul aerian.)

Intrare: controla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) controla controlare controlat controlând singular plural
controlea controlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) controlez (să) controlez controlam controlai controlasem
a II-a (tu) controlezi (să) controlezi controlai controlași controlaseși
a III-a (el, ea) controlea (să) controleze controla controlă controlase
plural I (noi) controlăm (să) controlăm controlam controlarăm controlaserăm, controlasem*
a II-a (voi) controlați (să) controlați controlați controlarăți controlaserăți, controlaseți*
a III-a (ei, ele) controlea (să) controleze controlau controla controlaseră
Intrare: controlă
controlă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)