AUTOCONTROL s. n. Control exercitat asupra propriei persoane. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + control.

autocontrol sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~oale / E: auto¹- + control] 1 Control asupra calităților și faptelor proprii. 2 Operație de control a unei mașini de calculat.

AUTOCONTROL, autocontroale, s. n. Control exercitat asupra propriei sale persoane. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + control.

AUTOCONTROL s.n. Control asupra calităților și faptelor proprii. ♦ Operație de control al unei mașini de calculat. [Cf. fr. autocontrôle, it. autocontrollo, engl. selfcontrol].

AUTOCONTROL s. n. 1. control asupra calităților și activității proprii. 2. operație de control intern al unei mașini de calculat; selfcontrol. (după engl. self-control)

autocontrol s. n. Operațiunea de control asupra propriei activități ◊ „Știți că nu se mai spune autocontrol? Dat la nichelat, termenul a căpătat acum un luciu proaspăt. Ascultați cum sună: selfcontrol. Să-ți muști limba de plăcere, nu alta! Mâine-poimâine o să ne și self-depășim.” I.B. 1 VII 71 p. 3 (din auto1- + control sau calc după engl. self-control; cf. fr. autocontrôle; DMN; DEX, DN3)

autocontrol (desp. a-u-) s. n.

!autocontrol (a-u-) s. n.

autocontrol s. n. (sil. a-u-), pl. autocontroale

autocontrol