2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrazicere sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 439/26 / Pl: ~ri / E: contrazice] 1 Contradicție (5). 2 Dezacord. 3 Opoziție.

CONTRAZÍCERE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – V. contrazice.

CONTRAZÍCERE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – V. contrazice.

CONTRAZICÉRE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. Îi venea parcă s-o ieie drept o smintită și se temea s-o irite prin contraziceri. SLAVICI, O. I 387. Mai sînt și alte contraziceri în amîndouă articolele. GHEREA, ST. CR. II 72.

CONTRAZÍCERE s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție; dezacord. [< contrazice].

contrazicere f. 1. contradicțiune; 2. răspuns juridic la declarațiunile părții adverse: fără contrazicere, fără a se putea zice încontra, sigur.

*contrazícere f. Acțiunea de a saŭ de a te contrazice. Spirit de contrazicere, care contrazice (combate) tot. Fără contrazicere (după fr. sans contredit), sigur, fără să se poată spune ceva contrar.

contrazíce [At: GHEREA, ST. CR. II, 255 / Pzi: contrazíc / E: contra3 + zice după fr contredire] 1 vt A susține contrariul celor spuse de cineva Si: a nega. 2 vt (Jur) A aduce în fața instanței, ca probe, depoziții ale martorilor, contrare celor susținute de partea adversă. 3 vi A fi incompatibil cu ceva. 4 vt A dezminți. 5 vr A spune contrariul celor afirmate anterior de propria persoană. 6 vr (D. susținătorii unor opinii, afirmații) A nu fi de acord unii cu alții. 7 vr (D. afirmații, depoziții) A nu se potrivi unele cu altele.

CONTRAZÍCE, contrazíc, vb. III. 1. Tranz. A susține contrariul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. Refl. recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1- + zice (după fr. contredire).

CONTRAZÍCE, contrazíc, vb. III. 1. Tranz. A susține contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. Refl. recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1- + zice (după fr. contredire).

CONTRAZÍCE, contrazíc, vb. III. 1. Tranz. (De obicei cu privire la persoane) A susține contrarul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. V. obiecta, combate. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte sau să-l contrazică. BART, E. 325. 2. Tranz. A dezminți, a nu se potrivi, a fi în dezacord, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva. Ceea ce, în adevăr, trebuie să cerem e ca acele întîmplări să fie posibile, să nu contrazică caracterul personajelor și să fie necesare pentru dramă. GHEREA, ST. CR. II 255. 3. Refl. A spune ceva necorespunzător celor afirmate înainte de tine însuți, a fi în dezacord cu tine însuți. Adela avea dreptate. Mă contraziceam. IBRĂILEANU, A 30. 4. Refl. reciproc. (Despre susținătorii unor opinii, afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord. Cronicarii se contrazic asupra desfășurării acestui eveniment. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A se ciocni, a nu se potrivi. Depozițiile martorilor se contraziceau.

CONTRAZÍCE vb. III. 1. tr. A susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. tr. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. 3. refl. A fi în dezacord cu tine însuți. 4. refl. (Despre susținătorii unor afirmații etc.) A fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmații, mărturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazíc. / < contra- + zice, după lat. contradicere].

CONTRAZÍCE vb. I. tr. 1. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. II. refl. 1. a fi în dezacord cu sine însuși. 2. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ◊ (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele. (după fr. contredire, lat. contradicere)

A SE CONTRAZÍCE mă contrazíc intranz. 1) A emite idei contrare celor afirmate anterior. 2) (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii, afirmații etc.) A fi în contradicție; a se bate cap în cap; a se ciocni. /contra- + a zice

A CONTRAZÍCE contrazíc tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contra. 2) (declarații, fapte, fenomene) A pune la îndoială; a considera ca fiind discutabil. /contra- + a zice

contrazice v. 1. a zice contrarul; 2. a fi în contrazicere cu sine însuș.

*contrazíc, -zís, a -zíce v. tr. (contra și zic, după fr. contredire). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun saŭ fac ceva contrar celor spuse orĭ făcute de mine în ainte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrazícere s. f., g.-d. art. contrazícerii; pl. contrazíceri

contrazícere s. f. → zicere

contrazíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrazíc, 1 pl. contrazícem, 2 pl. contrazíceți, perf. s. 3 sg. contrazíse, imper. 2 sg. contrazí, neg. nu contrazíce; ger. contrazicấnd; part. contrazís

arată toate definițiile

Intrare: contrazicere
contrazicere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrazicere
  • contrazicerea
plural
  • contraziceri
  • contrazicerile
genitiv-dativ singular
  • contraziceri
  • contrazicerii
plural
  • contraziceri
  • contrazicerilor
vocativ singular
plural
Intrare: contrazice
verb (VT645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrazice
  • contrazicere
  • contrazis
  • contrazisu‑
  • contrazicând
  • contrazicându‑
singular plural
  • contrazi
  • contrazice
  • contraziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrazic
(să)
  • contrazic
  • contraziceam
  • contrazisei
  • contrazisesem
a II-a (tu)
  • contrazici
(să)
  • contrazici
  • contraziceai
  • contraziseși
  • contraziseseși
a III-a (el, ea)
  • contrazice
(să)
  • contrazi
  • contrazicea
  • contrazise
  • contrazisese
plural I (noi)
  • contrazicem
(să)
  • contrazicem
  • contraziceam
  • contraziserăm
  • contraziseserăm
  • contrazisesem
a II-a (voi)
  • contraziceți
(să)
  • contraziceți
  • contraziceați
  • contraziserăți
  • contraziseserăți
  • contraziseseți
a III-a (ei, ele)
  • contrazic
(să)
  • contrazi
  • contraziceau
  • contraziseră
  • contraziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrazicere

etimologie:

  • vezi contrazice
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

contrazice

  • 1. tranzitiv A susține contrariul celor spuse de cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: nega un exemplu
    exemple
    • Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte sau să-l contrazică. BART, E. 325.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezminți un exemplu
    exemple
    • Ceea ce, în adevăr, trebuie să cerem e ca acele întîmplări să fie posibile, să nu contrazică caracterul personajelor și să fie necesare pentru dramă. GHEREA, ST. CR. II 255.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Adela avea dreptate. Mă contraziceam. IBRĂILEANU, A 30.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cronicarii se contrazic asupra desfășurării acestui eveniment.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ciocni un exemplu
      exemple
      • Depozițiile martorilor se contraziceau.
        surse: DLRLC

etimologie: