2 intrări
- contrariu (s.n.) contrar
- contrar (adj.) contrariu
29 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar.
CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
contráriu a, av, smf vz contrar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRÁRIU2, -IE adj. v. contrar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRÁRIU1, contrarii, s. n. (Fil., mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două aspecte, pozitiv sau negativ, vechi sau nou, care sînt cuprinse în același fenomen și se opun unul altuia, constituind motorul evoluției. [Heraclit] a înțeles că și în societate, ca și în natură, lupta contrariilor este sursa dezvoltării. CONSTANTINESCU, HERACLIT 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3. S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare dintre termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contrár, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 247 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr contraire, lat contrarius] 1 a Opus. 2 a Deosebit. 3 a Vătămător. 4 a (Îs) Noțiuni ~e Noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună acceptarea celeilalte. 5 av Împotrivă. 6 av Neconform cu... 7 a Potrivnic. 8 a Nefavorabil. 9 sn (Lpl; îf contrarii] Noțiune care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acestui obiect sau proces. 10 sn Fiecare dintre termenii unei contradicții. 11 sm (Trs; Buc; rar; după ger Gegner) Adversar. 12 pp Contra (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTRÁR2, -Ă, contrari, -e, adj. (Adesea urmat de determinări în dativ) Opus, potrivnic. V. deosebit. În caz contrar... ▭ (În forma contrariu) Cînd Caragiale a avut nevoie de un personagiu cu caractere deosebite, aproape contrarii lui Dragomir, lui Ion etc., atunci – lucru caracteristic – l-a luat dintre femei. GHEREA, ST. CR. III 118. Despotismul este contrar naturii omului în societate. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ (Logică) Noțiuni contrare = noțiuni care se află în raport de contrarietate, acceptarea uneia presupunînd înlăturarea celeilalte, fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. «Dulce» și «acru» sînt noțiuni contrare. ◊ (Substantivat) «Bun» e contrarul lui «rău». – Variantă: contráriu, -ie, contrarii, adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. ♦ noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRÁR3 ~i n. mai ales la pl. Ansamblu de trăsături, tendințe ale obiectelor opuse unele altora. A susține ~ul. /<fr. contraire, lat. contrarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție totală; advers; opus. Afirmație ~ă. /<fr. contraire, lat. contrarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrar a. 1. care e contra sau în opozițiune cu altul: ziua și noaptea sunt contrare; 2. nefavorabil: climă contrară sănătății.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contráriu (noțiune opusă) [riu pron. rĭu] s. n., art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contráriu (fil.) s. n. [-riu pron. -rĭu], art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (sil. -ri-i)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrár1 (opus) adj. m., pl. contrári; f. contráră, pl. contráre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrár3 (ceea ce este opus) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- pronunție: contrarĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N27) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- pronunție: contrarĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
contrariu (s.n.) contrar
- 1. (la) plural Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces.surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- [Heraclit] a înțeles că și în societate, ca și în natură, lupta contrariilor este sursa dezvoltării. CONSTANTINESCU, HERACLIT 13.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
etimologie:
- limba franceză contrairesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină contrariussurse: DEX '09 DEX '98 DN
contrar (adj.) contrariu
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exempleexemple
- În caz contrar...surse: DLRLC
- Cînd Caragiale a avut nevoie de un personagiu cu caractere deosebite, aproape contrarii lui Dragomir, lui Ion etc., atunci – lucru caracteristic – l-a luat dintre femei. GHEREA, ST. CR. III 118.surse: DLRLC
- Despotismul este contrar naturii omului în societate. BOLINTINEANU, O. 260.surse: DLRLC
- (și) substantivat «Bun» e contrarul lui «rău».surse: DLRLC
- 1.1. Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor.surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- «Dulce» și «acru» sunt noțiuni contrare.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză contrairesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină contrariussurse: DEX '09 DEX '98 DN