2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrafăcut, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~uți, ~e / E: contraface] 1 Falsificat. 2 Artificial.

CONTRAFĂCÚT, -Ă, contrafăcuți, -te, adj. Falsificat, reprodus fraudulos; artificial. – V. contraface.

CONTRAFĂCÚT, -Ă, contrafăcuți, -te, adj. Falsificat, reprodus fraudulos; artificial. – V. contraface.

contrafáce vt [At: MDA ms / Pzi: contrafác / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face

contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.

*contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRAFĂCÚT adj. 1. v. fals. 2. v. artificial. 3. fals, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 4. falsificat, (pop. și fam.) dres, făcut, (pop.) prefăcut, (reg.) stricat. (Băutură ~.)

CONTRAFĂCUT adj. 1. fals, falsificat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. artificial, fals, imitat. (Pietre ~.) 3. fals, (înv.) strîmb. (Aur ~.) 4. falsificat, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Băutură ~.) erată

Contrafăcut ≠ autentic, nefalsificat, necontrafăcut, veritabil

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

CONTRAFACE vb. 1. a falsifica, a plăsmui. (~ un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.

Intrare: contrafăcut
contrafăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrafăcut
  • contrafăcutul
  • contrafăcutu‑
  • contrafăcu
  • contrafăcuta
plural
  • contrafăcuți
  • contrafăcuții
  • contrafăcute
  • contrafăcutele
genitiv-dativ singular
  • contrafăcut
  • contrafăcutului
  • contrafăcute
  • contrafăcutei
plural
  • contrafăcuți
  • contrafăcuților
  • contrafăcute
  • contrafăcutelor
vocativ singular
plural
Intrare: contraface
verb (VT614)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraface
  • contrafacere
  • contrafăcut
  • contrafăcutu‑
  • contrafăcând
  • contrafăcându‑
singular plural
  • contrafă
  • contraface
  • contrafaceți
  • contrafăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrafac
(să)
  • contrafac
  • contrafăceam
  • contrafăcui
  • contrafăcusem
a II-a (tu)
  • contrafaci
(să)
  • contrafaci
  • contrafăceai
  • contrafăcuși
  • contrafăcuseși
a III-a (el, ea)
  • contraface
(să)
  • contrafa
  • contrafăcea
  • contrafăcu
  • contrafăcuse
plural I (noi)
  • contrafacem
(să)
  • contrafacem
  • contrafăceam
  • contrafăcurăm
  • contrafăcuserăm
  • contrafăcusem
a II-a (voi)
  • contrafaceți
(să)
  • contrafaceți
  • contrafăceați
  • contrafăcurăți
  • contrafăcuserăți
  • contrafăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • contrafac
(să)
  • contrafa
  • contrafăceau
  • contrafăcu
  • contrafăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrafăcut

etimologie:

  • vezi contraface
    surse: DEX '98 DEX '09

contraface

  • 1. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: falsifica un exemplu
    exemple
    • A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.
      surse: DLRLC

etimologie: