2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: conta] Notare pe documente a conturilor în care urmează să fie înregistrate operațiile economice Si: contat1.

CONTÁRE s.f. (Cont.) Notare pe documente a conturilor în care urmează să fie înregistrate operațiile economice la care se referă. [Cf. it. contare, fr. compter].

CONTÁRE s. f. (cont.) notare pe documente a conturilor în care urmează să fie înregistrate operațiile la care se referă. (< it. contare)

contá [At: GHICA, S. 457 / V: (înv) comptá / Pzi: ~téz / E: fr compter, it contare] 1-2 vtr A (se) număra. 3 vt A se bizui pe ceva sau pe cineva. 4 vt A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate. 6 vi (Înv; cu determinări introduse prin prepoziția cu) A ține seama de cineva.

CONTÁ, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. – Din fr. compter, it. contare.

CONTÁ, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (Înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A ține seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.

CONTÁ, contez, vb. I. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul sau sprijinul cuiva sau a ceva. Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. 2. A reprezenta o valoare, a prezenta o importanță, a avea însemnătate, a intra în calcul. În regimul capitalist omul nu contează. 3. (Învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A ține seamă de cineva. Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735.

CONTÁ vb. I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanță, însemnătate. [Var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].

CONTÁ vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter)

A CONTÁ ~éz intranz. 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumită valoare; a se impune prin calitățile sale; a valora; a prețui; a face; a consta. /<fr. compter, it. contare

contà v. 1. a socoti; 2. fig. a-și propune: contez a veni mâine; 3. a se încrede în cineva: contez pe tine.

*contéz v. intr. (fr. compter. V. compút). Barb. Mă bazez, mă încred: contez pe tine. Îs luat în seamă, îs numărat, îs considerat: în socotelile marĭ sumele micĭ nu contează. Socotesc, sper, cred: contez să vin mîne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contáre s. f., g.-d. art. contării

contá (a ~) vb., ind. prez. 3 conteáză

contá vb., ind. prez. 1 sg. contéz, 3 sg. și pl. conteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTÁ vb. 1. v. baza. 2. v. bizui. 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lângă altele mai importante?)

CONTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce ~ el ?) 2. a se baza, a se bizui, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să ~ pe tine?) 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lîngă altele mai importante?)

arată toate definițiile

Intrare: contare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contare
  • contarea
plural
  • contări
  • contările
genitiv-dativ singular
  • contări
  • contării
plural
  • contări
  • contărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conta
  • contare
  • contat
  • contatu‑
  • contând
  • contându‑
singular plural
  • contea
  • contați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contez
(să)
  • contez
  • contam
  • contai
  • contasem
a II-a (tu)
  • contezi
(să)
  • contezi
  • contai
  • contași
  • contaseși
a III-a (el, ea)
  • contea
(să)
  • conteze
  • conta
  • contă
  • contase
plural I (noi)
  • contăm
(să)
  • contăm
  • contam
  • contarăm
  • contaserăm
  • contasem
a II-a (voi)
  • contați
(să)
  • contați
  • contați
  • contarăți
  • contaserăți
  • contaseți
a III-a (ei, ele)
  • contea
(să)
  • conteze
  • contau
  • conta
  • contaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compta
  • comptare
  • comptat
  • comptatu‑
  • comptând
  • comptându‑
singular plural
  • comptea
  • comptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comptez
(să)
  • comptez
  • comptam
  • comptai
  • comptasem
a II-a (tu)
  • comptezi
(să)
  • comptezi
  • comptai
  • comptași
  • comptaseși
a III-a (el, ea)
  • comptea
(să)
  • compteze
  • compta
  • comptă
  • comptase
plural I (noi)
  • comptăm
(să)
  • comptăm
  • comptam
  • comptarăm
  • comptaserăm
  • comptasem
a II-a (voi)
  • comptați
(să)
  • comptați
  • comptați
  • comptarăți
  • comptaserăți
  • comptaseți
a III-a (ei, ele)
  • comptea
(să)
  • compteze
  • comptau
  • compta
  • comptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contare

  • 1. contabilitate Notare pe documente a conturilor în care urmează să fie înregistrate operațiile economice la care se referă.
    surse: DN

etimologie:

conta compta

  • 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva.
    exemple
    • Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709.
      surse: DLRLC
    • Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8.
      surse: DLRLC
  • 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consta face prețui valora un exemplu
    exemple
    • În regimul capitalist omul nu contează.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A ține seama de cineva.
    surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735.
      surse: DLRLC
  • 4. A înregistra conturile.
    surse: MDN '00

etimologie: