4 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONT, conturi, s. n. 1. Instrument fundamental de stocare a datelor contabile, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit mijloc economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Cont bancar = cont deschis la o bancă pe numele unui client. ♦ Evidența acestor operații. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere pentru cele spuse sau făcute. A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

cont2 sn [At: EMINESCU, N. 80 / V: (înv; după fr) compt, conta, (înv; după it) conto / Pl: ~uri/ E: fr compte, it conto, cf ger Konto] 1 Socoteală scrisă alcătuită din două părți, debit și credit, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. 2 Evidență a acestor operații. 3 (Lpl; îs) Curte de ~uri Instituție superioară de stat însărcinată cu controlul și verificarea cheltuielilor publice. 4 (Îe) A trece Ia (sau în) ~ A înscrie o notă de plată la rubrica datoriilor cuiva. 5 (Îe) A cere (cuiva) ~ A trage pe cineva la răspundere pentru cele spuse sau făcute. 6 (Îe) A da (cuiva) ~ A da cuiva lămuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica. 7 (Fig) Seamă. 8 (Îe) A ține ~ (de ceva) A lua ceva în considerare. 9 (Îe) Pe ~ propriu Pe propria răspundere. 10 (Îae) Independent. 11 (Îe) În ~ul (cuiva sau a ceva) Pentru cineva sau ceva. 12 (Fig; în poezia populară; lpl) Complicație. 13 Notă de plată. 14 (Îe) A vinde sau a cumpăra pe ~ A vinde sau a cumpăra pe credit, pe datorie.

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Evidența acestor operații. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

CONT, conturi, s. n. 1. Fiecare dintre,diviziunile operațiilor contabile dintr-o întreprindere, constînd în înregistrarea existenței și mișcărilor unui mijloc economic (materiale, numerar etc.), ale unui proces economic (de producție, de desfacere etc.) sau ale unei surse economice (finanțare, creditori etc.) pe o perioadă determinată. ♦ Evidența acestor operații, ținută într-o formă regulată (pe fișe sau în registre). Întreprinderile de stat varsă beneficiile la conturi speciale la Banca R.P.R. Cont curent v. curent. Cont de economii = evidență de valoarea economiilor realizate în regimul socialist de un muncitor într-o anumită perioadă. Conturile de economii contribuie la educarea comunistă a oamenilor muncii.Extras de cont v. extras. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere, a cere socoteală. Vă cerem cont:...pentru Răpirea trudei noastre de milenii. TOMA, C. V. 222. A da (cuiva) cont =a da lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale, a da socoteală, a da seama, a se justifica. Nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit.Ce te interesează pe tine? izbucnește Haralambie Oanță. Mă privește pe mine și n-am să-ți dau cont. SAHIA, N. 95. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe răspundere personală, din inițiativă și executare proprie, în mod independent. Ia hotărîri pe cont propriu. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva), (în economia socialistă, în legătură cu depășirile de plan) Multe întreprinderi și-au luat angajamentul să dea produse în contul anului viitor.

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constînd în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte].

CONT s. n. 1. operație contabilă cuprinzând cele două părți (debit și credit) care exprimă valoric (și cantitativ) existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp. ◊ evidența acestei operații. 2. a trece în ~ = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține ~ (de ceva) = a lua în considerare; pe ~ propriu = pe proprie răspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte)

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operații constând din debit și credit, care exprimă valoric existența și mișcarea unui mijloc sau proces economic într-o anumită perioadă de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care conține astfel de operații. * A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua în râs pe cineva; a-și bate joc. A ține ~ de ceva a ține seama de ceva; a lua în considerație. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteală de ceva; a se îndreptăți. Pe ~ propriu din proprie inițiativă și pe răspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Listă în care este trecut prețul unei consumații într-un local public. 4) Sumă de bani depusă la o casă de economii de o persoană. /<fr. compte

cont n. 1. socoteală: a face un cont; cont curent, contabilitate între două persoane dintre care una primește și dă bani pentru cealaltă; Curtea de conturi, instituită pentru a verifica conturile administrațiunilor Statului; 2. fig. raport amănunțit, seamă: a da cont de o misiune; a ținea cont de purtarea sa (=fr. compte).

cont n., pl. urĭ (fr. compte, it. conto, d. lat. cómputus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteală, samă: a face contu cheltuĭelilor. Raport, samă: daŭ cont de însărcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Țin cont, ĭaŭ în samă, ĭaŭ act. Cont curent, contabilitate între doĭ inșĭ dintre care unu primește și dă banĭ p. cel-lalt. Înalta Curte de Conturĭ, așezămînt care verifică conturile administrațiunilor statuluĭ. – Fals compt. În est pop. pe conta mea (ta, luĭ), pe contu meŭ (tăŭ, luĭ), cu baniĭ meĭ (tăĭ, luĭ).

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

conț1 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: ~uri / E: mg konc] 1 (Trs; Mol) Bucată. 2 (Reg) Halcă. 3 (Fig) Os. 4 (Înv) Teanc de 24 de coli de hârtie.

conț2 sn [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 80/16 / Pl: ~i / E: conți] (Îvp) Consul (3).

CONȚ, conțuri, s. n. (învechit) Grup de 24 de coli de hîrtie. V. testea. Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132. Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269.

conț n. Mold. testea: conț de hârtie. [Ung. KONC].

*cónsul m., pl. (lat. cónsul, cónsulis). Numele celor doĭ prezidențĭ aĭ vechiĭ republicĭ romane și aĭ celor treĭ prezidențĭ aĭ primeĭ republicĭ franceze de la anu VIII pînă la Imperiŭ (1799-1804). Astăzĭ, agent care, în străinătate, apăra supușii statuluĭ care l-a trimes. (E maĭ mic de cît ministru plenipotențiar). – Vulg. conț.

2) conț n., pl. urĭ (ung. konc, conț, d. vsl. konsŭ, bucată. V. cotonog). Mold. Testea. Trans. Jiŭ. Bucată: un conț de plăcintă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conț (reg.) s. n., pl. conțuri

conț (înv.) s. n., pl. conțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONT s. 1. (CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în ~.) 2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!)

CONT s. 1. (CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în ~.) 2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Cîte nu i se puneau în ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cont (conturi), s. n. – Socoteală. – Var. (înv.) contă. It. conto sau germ. Konto, sau fr. compte (sec. XIX). – Der. conta, vb. (a socoti, a calcula); contabil, s. m., din fr. comptable; contabilitate, s. f., din fr. comptabilité; contuar (var. comptuar, înv. cantoră), s. n., din fr. comptoir, var. prin intermediul rus. kantora.

conț (-ți), s. n.1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CONT „baston, filament, flagel, cil”. ◊ gr. kontos „prăjină, băț” > fr. -conte, engl. id., germ. -kont > rom. -cont.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONȚ cf. subst. conț „testea, bucată de pîine”. 1. Conț ard. (Haț 53); – Mihail, neg. (Ț-Rom 145); -u (17 B II 5); -iu, Ion, ard. (An Com). 2. Conțea (17 B III 258); Conțescul, Pană, 1699 (Ard II 143); – Gr., log. (Sd XXI); – Vlad, log. (An C III 740) etc. Conțești s. 3. Cf. Conțagău, Colo neț (Isp III1 117).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva).

Intrare: cont (s.n.)
cont1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cont
  • contul
  • contu‑
plural
  • conturi
  • conturile
genitiv-dativ singular
  • cont
  • contului
plural
  • conturi
  • conturilor
vocativ singular
plural
compt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
conto
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cont (suf.)
sufix (I7-S)
  • cont
Intrare: Conț
Conț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Conț
Intrare: conț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • conțul
  • conțu‑
plural
  • conțuri
  • conțurile
genitiv-dativ singular
  • co
  • conțului
plural
  • conțuri
  • conțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cont, conturisubstantiv neutru

  • 1. Instrument fundamental de stocare a datelor contabile, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit mijloc economic pe o perioadă de timp determinată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Întreprinderile de stat varsă beneficiile la conturi speciale la Banca R.P.R. DLRLC
    • 1.1. Evidența acestor operații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.1. Cont bancar = cont deschis la o bancă pe numele unui client. DEX '09
      • 1.1.2. Cont curent. DLRLC
      • 1.1.3. Cont de economii = evidență de valoarea economiilor realizate în regimul socialist de un muncitor într-o anumită perioadă. DLRLC
        • format_quote Conturile de economii contribuie la educarea comunistă a oamenilor muncii. DLRLC
      • 1.1.4. Extras de cont. DLRLC
  • chat_bubble A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. DEX '09 DLRLC DN
  • chat_bubble A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere pentru cele spuse sau făcute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vă cerem cont: ...pentru Răpirea trudei noastre de milenii. TOMA, C. V. 222. DLRLC
  • chat_bubble A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. DEX '09 DLRLC
    sinonime: justifica
    • format_quote Nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit. – Ce te interesează pe tine? izbucnește Haralambie Oanță. Mă privește pe mine și n-am să-ți dau cont. SAHIA, N. 95. DLRLC
  • chat_bubble A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • chat_bubble Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: independent
    • format_quote Ia hotărâri pe cont propriu. DLRLC
  • chat_bubble În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (În economia socialistă, în legătură cu depășirile de plan) Multe întreprinderi și-au luat angajamentul să dea produse în contul anului viitor. DLRLC
etimologie:

co, conțurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Grup de 24 de coli de hârtie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: testea top
    • format_quote Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132. DLRLC
    • format_quote Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.