2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consecinte a vz consecvent

consecință sf [At: (a. 1876) URICARIUL I, 130 / V: (înv) ~cvenție, ~cuen~[1], ~cuin~, ~cvin~ / Pl: ~țe / E: lat consequentia, fr conséquence] 1 Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu Si: urmare. 2 (Îe) A trage ~țele A suporta urmările. 3 (Îlc) În ~ Prin urmare. 4 (Îlav) În ~ Conform dispozițiilor, situației etc.

  1. Varianta ~cuen~ , adică consecuență, la intrarea ei, trimite la consecvență în loc să retrimită aici, la consecință. — Ladislau Strifler

consecuință sf vz consecință

consecvenție sf vz consecință

consecvință sf vz consecință

CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei acțiuni, al unei fapte, al unui principiu etc.; urmare. Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a- medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374. ◊ În consecință = a) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. Veți proceda în consecință; b) (loc. conj.) prin urmare, deci. ◊ Expr. A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare.

CONSECÍNȚĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].

CONSECÍNȚĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare. ♦ în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)

CONSECÍNȚĂ ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acțiune; urmare; rezultat; efect ◊ În ~ a) reieșind din situație; în conformitate cu circumstanțele; b) prin urmare; așadar. [G.-D. consecinței] /<fr. consequence, lat. consequentia

consecință f. V. consecvență.

*consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.

*consecŭénță f., pl. e (lat. consequentia. V. secŭență). Urmare, rezultat. Concluziune, deducțiune. Importanță: lucru fără consecŭență. În consecŭență, conform celor precedente: fiind-că te-aĭ purtat răŭ, veĭ fi tratat în consecŭență. – Fals -cvență orĭ -cință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consecínță s. f., g.-d. art. consecínței; pl. consecínțe

consecínță s. f., g.-d. art. consecínței; pl. consecínțe

consecință (în consecință; consecințele acestui fapt).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSECÍNȚĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent.

CONSECINȚĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. (LOG.) consecvent.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

consecínță (consecínțe), s. f. – Rezultat, urmare. Var. consecvență. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat în consecință „efect, rezultat” și consecvență „corespondență între principii și aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.

Intrare: consecinte
consecinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: consecință
consecință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecință
  • consecința
plural
  • consecințe
  • consecințele
genitiv-dativ singular
  • consecințe
  • consecinței
plural
  • consecințe
  • consecințelor
vocativ singular
plural
consecvenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
consecuință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
consecvință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

consecință consecvenție consecuință consecvință

  • 1. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: efect rezultat (efect) urmare un exemplu
    exemple
    • Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune conjuncțională În consecință = prin urmare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: deci (conj.)
    • 1.2. locuțiune adverbială În consecință = conform dispozițiilor, situației etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Veți proceda în consecință.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare.
      surse: DLRLC
  • surse: MDN '00 sinonime: consecvent (s.n.)

etimologie: