13 definiții pentru consecvent (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consecvent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~cinte, ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: fr conséquent, lat consequens, -ntis] 1-2 a, av (Dpl) (Care acționează) conform propriilor idei și principii. 3 a (D. o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3 a (Flz; d. fenomene) Care urmează unui alt fenomen. [1] 4 sn (Log) Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. 5 a Care urmează desfășurarea firească și logică.

  1. Sunt două sensuri 3 Ladislau Strifler

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează].

CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens)

consecvent a. care lucrează sau raționează cu șir, cu ordine sau logicește. ║ n. 1. a doua propozițiune a unui raționament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.

*consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consecvént2 s. n., pl. consecvénte

consecvént s. n., pl. consecvénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.

CONSECVENT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

consecvent (fr. conséquent; germ. Nachsatz; it. riposta) I. 1. (sens generic) Cea de-a a doua secțiune a unei unități a discursului melodic [frază*, perioadă (1) sau dublă perioadă] structurată binar* și simetric*. Din punct de vedere expresiv, c. constituie o replică sau o completare cu aspect conclusiv a antecedentului*. Articularea c. cu antecedentul se face prin respirație [v. cezură (5)], cadență (1) sau semicadență. 2. (în muz. clasică și romantică) Frază secundă (4-8 măsuri) a unei perioade construite pe cvadratură (8-16 măs.). II. Cea de-a doua și eventual expunerile (v. expoziție) tematice imediat următoare dintr-o lucrare (sau fragment de lucrare) muzicală elaborată prin tehnica contrapunctului imitativ (canon*, fugă*, secțiune fugato*).

Intrare: consecvent (s.n.)
consecvent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvent
  • consecventul
  • consecventu‑
plural
  • consecvente
  • consecventele
genitiv-dativ singular
  • consecvent
  • consecventului
plural
  • consecvente
  • consecventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consecvent (s.n.)

  • 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen.
    surse: DN
  • 2. logică Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție.
    surse: DEX '09
  • 3. logică Al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință.
    surse: DN MDN '00 sinonime: consecință
  • 4. A doua secțiune a unei fraze muzicale.
    surse: DN MDN '00

etimologie: