2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conlucráre sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: ~rắri / E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuție la o acțiune.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare; operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu. practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.

conlucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrắrii; pl. conlucrắri

conlucráre s. f. → lucrare

CONLUCRÁRE s. v. colaborare.

CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].

conlucrá vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~réz, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.

conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză

conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză

CONLUCRÁ vb. v. colabora.

CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra

conlucrà v. a lucra împreună cu altul.

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.

Intrare: conlucra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conlucra conlucrare conlucrat conlucrând singular plural
conlucrea conlucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conlucrez (să) conlucrez conlucram conlucrai conlucrasem
a II-a (tu) conlucrezi (să) conlucrezi conlucrai conlucrași conlucraseși
a III-a (el, ea) conlucrea (să) conlucreze conlucra conlucră conlucrase
plural I (noi) conlucrăm (să) conlucrăm conlucram conlucrarăm conlucraserăm, conlucrasem*
a II-a (voi) conlucrați (să) conlucrați conlucrați conlucrarăți conlucraserăți, conlucraseți*
a III-a (ei, ele) conlucrea (să) conlucreze conlucrau conlucra conlucraseră
Intrare: conlucrare
conlucrare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conlucrare conlucrarea
plural conlucrări conlucrările
genitiv-dativ singular conlucrări conlucrării
plural conlucrări conlucrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)