opțiuni

2 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conlucrare sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: ~rări / E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuție la o acțiune.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare; operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu. practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.

CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].

conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.

CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra

conlucrà v. a lucra împreună cu altul.

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrắrii; pl. conlucrắri

conlucráre s. f. → lucrare

conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză

conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLUCRÁRE s. v. colaborare.

CONLUCRARE s. colaborare, cooperare, cooperație. (O ~ perfectă între părți.)

CONLUCRÁ vb. v. colabora.

arată toate definițiile

Intrare: conlucrare
conlucrare substantiv feminin
  • silabație: con-lu-cra-re
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlucrare
  • conlucrarea
plural
  • conlucrări
  • conlucrările
genitiv-dativ singular
  • conlucrări
  • conlucrării
plural
  • conlucrări
  • conlucrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: conlucra
  • silabație: con-lu-cra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conlucra
  • conlucrare
  • conlucrat
  • conlucratu‑
  • conlucrând
  • conlucrându‑
 singular plural
  • conlucrează
  • conlucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conlucrez
 (să)
  • conlucrez
  • conlucram
  • conlucrai
  • conlucrasem
a II-a (tu)
  • conlucrezi
 (să)
  • conlucrezi
  • conlucrai
  • conlucrași
  • conlucraseși
a III-a (el, ea)
  • conlucrează
 (să)
  • conlucreze
  • conlucra
  • conlucră
  • conlucrase
plural I (noi)
  • conlucrăm
 (să)
  • conlucrăm
  • conlucram
  • conlucrarăm
  • conlucraserăm
  • conlucrasem
a II-a (voi)
  • conlucrați
 (să)
  • conlucrați
  • conlucrați
  • conlucrarăți
  • conlucraserăți
  • conlucraseți
a III-a (ei, ele)
  • conlucrează
 (să)
  • conlucreze
  • conlucrau
  • conlucrară
  • conlucraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conlucrare

  • 1. Acțiunea de a conlucra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colaborare cooperare cooperație 2 exemple
    exemple
    • Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710.
      surse: DLRLC
    • Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi conlucra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

conlucra

  • 1. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: colabora concura (participa) contribui coopera 3 exemple
    exemple
    • Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.
      surse: DLRLC
    • Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160.
      surse: DLRLC
    • Toate conlucrau la încurajarea lui.
      surse: DLRLC

etimologie: