2 intrări
Articole pe această temă:
21 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conlucrare sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: ~rări / E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuție la o acțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare; operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu. practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conlucrà v. a lucra împreună cu altul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conlucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrắrii; pl. conlucrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conlucráre s. f. → lucrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONLUCRARE s. colaborare, cooperare, cooperație. (O ~ perfectă între părți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRÁ vb. v. colabora.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: con-lu-cra-re
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: con-lu-cra
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
conlucrare
- 1. Acțiunea de a conlucra.exemple
- Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710.surse: DLRLC
- Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi conlucrasurse: DEX '09 DEX '98 DN
conlucra
- 1. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună.exemple
- Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.surse: DLRLC
- Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160.surse: DLRLC
- Toate conlucrau la încurajarea lui.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Con- + lucrasurse: DEX '09 DEX '98 DN
- după limba franceză collaborersurse: DEX '09 DEX '98 DN