14 definiții pentru concura (1 concurez)

concurá [At: RUSSO, S. 53 / Pzi: ~réz / E: fr concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre același rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-și) face concurență (3) Și: a rivaliza.

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

CONCURÁ, concurez, Vb. I. Intranz. 1. (În orînduirea capitalistă) A lupta pentru întîietate în comerț, a se lua la întrecere (cu alte întreprinderi) pentru a vinde mai mult, pentru a atrage o clientelă thâi numeroasă; a face concurență. O firmă concurează cu alta.Tranz. Un negustor concurează pe altul. * Refl. reciproc. Industriașii se concurează unii pe alții. 2. A participa la un concurs, a se sili să întreacă, să depășească pe cineva pentru, a obține întîietatea.

concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concúră; conj. prez. 3 sg. și pl. concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concuréz, 3 sg. și pl. concureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. concuréze

CONCURÁ vb. 1. v. candida. 2. a rivaliza. (Cultura noastră o poate concura pe cea străină.)

CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].

CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)

concurá (-réz, -át), vb.1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge.Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.

A CONCURÁ ~éz 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere

A SE CONCURÁ mă ~éz intranz. A se lupta (unul cu altul), făcând concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere

concurà v. 1. a coopera, a tinde către acelaș scop; 2. a rivaliza spre a obține primul loc: a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs: a concura la o catedră.

*concúr și -éz, a v. intr. (lat. concúrrere, d. con-, împreună, și cúrrere, a alerga. Fr. concourir, intr., și concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu uneĭ afacerĭ. Îs în concurență, mă ĭaŭ la întrecere: a concura pentru un loc, pentru un premiŭ. V. tr. Com. Caut să întrec pe cineva vînzînd maĭ mult: nu-l poate concura nimenĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCURÁ vb. 1. a candida, (rar) a compeți, (înv.) a concúrge. (~ pentru ocuparea unui post.) 2. a rivaliza. (Produsele noastre ~ pe cele străine.)

Intrare: concura (1 concurez)
concura (1 concurez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concura concurare concurat concurând singular plural
concurea concurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concurez (să) concurez concuram concurai concurasem
a II-a (tu) concurezi (să) concurezi concurai concurași concuraseși
a III-a (el, ea) concurea (să) concureze concura concură concurase
plural I (noi) concurăm (să) concurăm concuram concurarăm concuraserăm, concurasem*
a II-a (voi) concurați (să) concurați concurați concurarăți concuraserăți, concuraseți*
a III-a (ei, ele) concurea (să) concureze concurau concura concuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)