2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conformare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: conforma] 1 Punere de acord. 2 Potrivire. 3 Adaptare. 4 Supunere în fața unei legi, a unui ordin etc.

CONFORMÁRE, conformări, s. f. Acțiunea de a se conforma și rezultatul ei. – V. conforma.

CONFORMÁRE, conformări, s. f. Acțiunea de a se conforma și rezultatul ei. – V. conforma.

CONFORMÁRE, conformări, s. f. Acțiunea de a se conforma. 1. Punere de acord (cu o situație). 2. Supunere (la o dispoziție, la o lege etc.). Vi se trimite în copie ordinul ministerului spre conformare.

CONFORMÁRE s.f. Acțiunea de a se conforma și rezultatul ei. [< conforma].

conforma vtr [At: (a. 1848) URICARIUL IV, 440/25 / Pzi: ~mez / E: fr conformer, lat conformare] 1-2 A (se) pune de acord cu... 3-4 A (se) potrivi. 5-6 A (se) adapta. 7-8 A (se) supune unei legi, unui ordin etc.

CONFORMÁ, conformez, vb. I. Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din fr. conformer, lat. conformare.

CONFORMÁ, conformez, vb. I. Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din fr. conformer, lat. conformare.

CONFORMÁ, conformez, vb. I. Refl. 1. A se pune de acord cu,..., a se potrivi, a se adapta la... Adela se conformase inconștient momentului. IBRĂILEANU, A. 156. 2. A se supune (unui ordin, unei legi etc.). S-a conformat ordinului și a plecat.

CONFORMÁ vb. I. refl. 1. A se potrivi cu..., a se pune de acord cu..., a se adapta la... 2. A se supune (unei legi, unui ordin etc.). [< fr. conformer, cf. it., lat. conformare].

CONFORMÁ vb. refl. 1. a se pune de acord (cu), a se adapta (la). 2. a se supune unui ordin, unei legi etc. (< fr. conformer, lat. conformare)

A SE CONFORMÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni conform; a ajunge în stare de armonie. 2) A se supune din proprie inițiativă (unor dispoziții sau prescripții). /<fr. conformer, lat. conformare

A CONFORMÁ ~éz tranz. A face să se conformeze; a adapta; a aclimatiza; a acomoda. /<fr. conformer, lat. conformare

conformà v. 1. a face conform; 2. a se supune.

*2) confórm și -éz v. tr. Pun în acord cu, fac conform cu, potrivesc cu. V. refl. Mă supun, mă acomodez: a te conforma împrejurărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conformáre s. f., g.-d. art. conformắrii

conformáre s. f., g.-d. art. conformării; pl. conformări

!conformá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se conformeáză

conformá vb., ind. prez. 1 sg. conforméz, 3 sg. și pl. conformeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFORMÁ vb. a asculta, a se supune, a urma. (Se ~ ordinelor primite.)

CONFORMA vb. a asculta, a se supune, a urma. (Se ~ ordinelor primite.)

Intrare: conformare
conformare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conformare
  • conformarea
plural
  • conformări
  • conformările
genitiv-dativ singular
  • conformări
  • conformării
plural
  • conformări
  • conformărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conforma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conforma
  • conformare
  • conformat
  • conformatu‑
  • conformând
  • conformându‑
singular plural
  • conformea
  • conformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conformez
(să)
  • conformez
  • conformam
  • conformai
  • conformasem
a II-a (tu)
  • conformezi
(să)
  • conformezi
  • conformai
  • conformași
  • conformaseși
a III-a (el, ea)
  • conformea
(să)
  • conformeze
  • conforma
  • conformă
  • conformase
plural I (noi)
  • conformăm
(să)
  • conformăm
  • conformam
  • conformarăm
  • conformaserăm
  • conformasem
a II-a (voi)
  • conformați
(să)
  • conformați
  • conformați
  • conformarăți
  • conformaserăți
  • conformaseți
a III-a (ei, ele)
  • conformea
(să)
  • conformeze
  • conformau
  • conforma
  • conformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conformare

  • 1. Acțiunea de a se conforma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Punere de acord (cu o situație).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Supunere (la o dispoziție, la o lege etc.).
      surse: DLRLC sinonime: supunere un exemplu
      exemple
      • Vi se trimite în copie ordinul ministerului spre conformare.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi conforma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

conforma

etimologie: