condensare [At: DEX² / Pl: ~sări / E: condensa] 1 Creștere a densității ca urmare a comprimării volumului Si: condensat¹ (1), condensație (1). 2 Transformare a vaporilor în lichid prin răcire Si: condensat¹ (2), condensație (2). 3 Acumulare de electricitate Si: condensat¹ (3), condensație (3). 4 (Fig) Scurtare a exprimării Si: condensat¹ (4), condensație (4).

CONDENSARE, condensări, s. f. Faptul de a (se) condensa. La munte condensarea vaporilor de apă din atmosferă se face mai repede și secetele sînt mai rare.

CONDENSARE s.f. Acțiunea de a (se) condensa și rezultatul ei; trecere a unui corp din stare gazoasă în stare lichidă prin scăderea temperaturii sau prin comprimare. ◊ Reacție de condensare = reacție între doi compuși chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. [< condensa].

CONDENSARE s. f. 1. acțiunea de a (se) condensa. 2. reacție de ~ = reacție la stabilirea unor noi legături între atomi aparținând unor molecule identice sau diferite. (< condensa)

condensare f. lucrarea de a condensa și rezultatul ei.

condensa [At: PONI, F. 133 / Pzi: ~sez / E: fr condenser, lat condensare] 1-2 vtr (Fiz) A (se) face mai dens. 3 vr (D. vapori) A se transforma în lichid (prin răcire și comprimare). 4 vt (Fig) A scurta exprimarea Si: a comprima, a prescurta.

CONDENSA, condensez, vb. I. 1. Refl. (Despre vapori sau gaze) A se transforma în lichid, prin răcire și comprimare sau numai prin comprimare. 2. Tranz. A face mai dens, a mări densitatea unui lucru. A condensa laptele. 3. Tranz. (Cu privire Ia electricitate) A acumula. Condensatorul electric ne permite să condensăm o mare. cantitate de electricitate.

CONDENSA vb. I. 1. refl., tr. A (se) transforma în lichid. 2. refl., tr. A deveni sau a face să devină mai dens. ♦ tr. A acumula electricitate. 3. tr. (Fig.) A scurta exprimarea; a se exprima în mai puține cuvinte; a comprima, a prescurta. [< fr. condenser, cf. it., lat. condensare].

CONDENSA vb. I. refl. (despre vapori) a se transforma (prin răcire) în lichid. II. refl., tr. a (se) face mai dens. III. tr. (fig.) a scurta o expunere; a comprima, a prescurta. (< fr. condenser, lat. condensare)

A SE CONDENSA se ~ează intranz. 1) (despre vapori, gaze) A trece din stare gazoasă în stare lichidă; a se transforma în lichid. 2) A deveni (mai) dens; a se densifica. /<fr. condenser, lat. condensare

A CONDENSA ~ez tranz. 1) A face să se condenseze; a comprima. 2) fig. (texte) A micșora prin reducerea numărului de cuvinte; a prescurta. /<fr. condenser, lat. condensare

condensà v. 1. a reduce la un volum mai mic, a face mai puțin dens: frigul condensă aerul; 2. a exprima conciz: a-și condensa cugetarea.

*condensațiúne f. (lat. condensátio, -ónis). Acțiunea de a condensa. – Și -áție, dar ob. -áre.

*condenséz v. tr. (lat. condensare, d. densus, des). Îndes, fac maĭ des: frigu condensează aeru. Fig. Exprim cu conciziune: a condensa cugetarea.

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

condensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condensez, 3 condensează; conj. prez. 1 sg. să condensez, 3 să condenseze

condensa (a ~) vb., ind. prez. 3 condensează

condensa vb., ind. prez. 1 sg. condensez, 3 sg. și pl. condensează

condensez.

condensare stratigrafică, (engl. = stratigraphic condensation) → condensat, serie ~(ă).

TRENĂ DE CONDENSARE dâră îngustă alcătuită din picături de apă, care apare în urma avioanelor datorită vârtejurilor care prin destindere adiabatică răcesc aerul sau datorită nucleelor de condensare pulverizate intenționat.

CONDENSARE s. v. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare.

condensare s. v. CONCENTRARE. PRESCURTARE. REDUCERE. REZUMARE. SCURTARE.

CONDENSA vb. v. concentra, prescurta, reduce, rezuma, scurta.

condensa vb. v. CONCENTRA. PRESCURTA. REDUCE. REZUMA. SCURTA.

Condensare ≠ rarefiere, rarefacție