condensare [At: DEX² / Pl: ~sări / E: condensa] 1 Creștere a densității ca urmare a comprimării volumului Si: condensat¹ (1), condensație (1). 2 Transformare a vaporilor în lichid prin răcire Si: condensat¹ (2), condensație (2). 3 Acumulare de electricitate Si: condensat¹ (3), condensație (3). 4 (Fig) Scurtare a exprimării Si: condensat¹ (4), condensație (4).

CONDENSARE, condensări, s. f. Faptul de a (se) condensa. La munte condensarea vaporilor de apă din atmosferă se face mai repede și secetele sînt mai rare.

CONDENSARE s.f. Acțiunea de a (se) condensa și rezultatul ei; trecere a unui corp din stare gazoasă în stare lichidă prin scăderea temperaturii sau prin comprimare. ◊ Reacție de condensare = reacție între doi compuși chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. [< condensa].

CONDENSARE s. f. 1. acțiunea de a (se) condensa. 2. reacție de ~ = reacție la stabilirea unor noi legături între atomi aparținând unor molecule identice sau diferite. (< condensa)

condensare f. lucrarea de a condensa și rezultatul ei.

*condensațiúne f. (lat. condensátio, -ónis). Acțiunea de a condensa. – Și -áție, dar ob. -áre.

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări

CONDENSARE s. v. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare.

condensare s. v. CONCENTRARE. PRESCURTARE. REDUCERE. REZUMARE. SCURTARE.

Condensare ≠ rarefiere, rarefacție

condensare stratigrafică, (engl. = stratigraphic condensation) → condensat, serie ~(ă).

TRENĂ DE CONDENSARE dâră îngustă alcătuită din picături de apă, care apare în urma avioanelor datorită vârtejurilor care prin destindere adiabatică răcesc aerul sau datorită nucleelor de condensare pulverizate intenționat.