2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conced sn vz concediu
*concéd și -éz, a -á v. tr. (fr. concéder, d. lat. concédo, -cédere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept orĭ privilegiŭ. – Rar și -céd, -cés, a -céde (după purced).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Cf. fr. congé.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Cf. fr. congé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONGEDIU s. n. v. concediu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGEDIU s. n. v. concediu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGEDIU s. n. v. concediu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concede vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / Pzi: ~ed, (rar) ~dez / E: fr concéder] 1 (Înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda. 2 (Liv) A încuviința. 3 (Înv; subiectul este un stat, oraș etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concediu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngedie sf (pop) ~ced, ~cet1, ~cetie sf / Pl: ~ii / E: it congedo, fr conge] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Si: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concet1 sn vz concediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concetie sf vz concediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
congedie sf vz concediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
congediu sn vz concediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCEDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congediu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VIII 288) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCEDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. conced, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCEDE vb. tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
CONCEDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
A CONCEDE conced tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCEDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
congediu n. V. concediu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s’a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conced, -ceadă 3 conj., -cedând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 2 sg. concezi, 3 sg. concede, imperf. 1 concedeam; conj. prez. 1 sg. să conced, 3 să conceadă; ger. concedând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (desp. -di-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 să conceadă; ger. concedând (nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (-di-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 sg. și pl. conceadă; ger. concedând (neîntrebuințat la timpuri trecute)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concediu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. concediul; pl. concedii, art. concediile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concediu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
concediu, -dii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCEDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concede vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONCESIONA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~ ?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
concede (-d, -ces), vb. – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. Fr. concéder. Participiul nu se folosește. – Der. concediu, s. n., din fr. congé, it. congedo, contaminat cu concede; concedia, vb.; concesie, s. f., din fr. concession.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V663) Nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part. Surse flexiune: DOOM 2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — |
- pronunție: concedĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concede, concedverb
- 1. A ceda un drept, un privilegiu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acorda admite ceda recunoaște încuviința îngădui
etimologie:
- concéder DEX '09 DEX '98 DN
concediu, concediisubstantiv neutru
- 1. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- congé DEX '09 DEX '98 MDN '00