3 intrări

38 de definiții

din care

Explicative DEX

conced sn vz concediu

*concéd și -éz, a v. tr. (fr. concéder, d. lat. concédo, -cédere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept orĭ privilegiŭ. – Rar și -céd, -cés, a -céde (după purced).

CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.

CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.

CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONGEDIU s. n. v. concediu.

CONGEDIU s. n. v. concediu.

CONGEDIU s. n. v. concediu.

concede vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / Pzi: ~ed, (rar) ~dez / E: fr concéder] 1 (Înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda. 2 (Liv) A încuviința. 3 (Înv; subiectul este un stat, oraș etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona.

concediu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngedie sf (pop) ~ced, ~cet1, ~cetie sf / Pl: ~ii / E: it congedo, fr congé] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Si: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.

concet1 sn vz concediu

concetie sf vz concediu

congedie sf vz concediu

congediu sn vz concediu

CONCEDE, conced, vb. III. Tranz. (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.).

CONCEDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congediu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VIII 288) s. n.

CONCEDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. conced, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere].

CONCEDE vb. tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)

CONCEDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)

A CONCEDE conced tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder

CONCEDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé

concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).

concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.

congediu n. V. concediu.

*congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s’a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.

Ortografice DOOM

conced, -ceadă 3 conj., -cedând ger.

concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 2 sg. concezi, 3 sg. concede, imperf. 1 concedeam; conj. prez. 1 sg. să conced, 3 să concea; ger. concedând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)

concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (desp. -di-i-)

concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 să conceadă; ger. concedând (nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.)

concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (-di-i-)

concede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 sg. și pl. conceadă; ger. concedând (neîntrebuințat la timpuri trecute)

concediu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. concediul; pl. concedii, art. concediile (sil. -di-i-)

Etimologice

concede (-d, -ces), vb. – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. Fr. concéder. Participiul nu se folosește. – Der. concediu, s. n., din fr. congé, it. congedo, contaminat cu concede; concedia, vb.; concesie, s. f., din fr. concession.

Argou

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.

Sinonime

CONCEDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.

CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)

concede vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONCESIONA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.

CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~ ?)

Regionalisme / arhaisme

concéd, (concet), s.n. (pop.) Concediu (militar); învoire: „La o săptămână i s-a părut că vine pe lângă el o cătană, care venise în concet din armată și care era din vecini” (Bilțiu, 1999: 371). – Var. a lui concediu „vacanță” (MDA).

Intrare: conced
conced
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: concede
verb (V663)
Nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concede
  • concedere
  • concedând
  • concedându‑
singular plural
  • concede
  • concedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conced
(să)
  • conced
  • concedeam
a II-a (tu)
  • concezi
(să)
  • concezi
  • concedeai
a III-a (el, ea)
  • concede
(să)
  • concea
  • concedea
plural I (noi)
  • concedem
(să)
  • concedem
  • concedeam
a II-a (voi)
  • concedeți
(să)
  • concedeți
  • concedeați
a III-a (ei, ele)
  • conced
(să)
  • concea
  • concedeau
Intrare: concediu
  • pronunție: concedĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concediu
  • concediul
  • concediu‑
plural
  • concedii
  • concediile
genitiv-dativ singular
  • concediu
  • concediului
plural
  • concedii
  • concediilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congediu
  • congediul
  • congediu‑
plural
  • congedii
  • congediile
genitiv-dativ singular
  • congediu
  • congediului
plural
  • congedii
  • congediilor
vocativ singular
plural
congedie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
concetie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
conced
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
concet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concede, concedverb

etimologie:

concediu, concediisubstantiv neutru

  • 1. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.