2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comportare sf [At: CRĂINICEANU, I. G. 26 / V: (înv) ~pur~ / Pl: ~tări / E: comporta] Fel de a se comporta (1) Si: comportament (1).

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta.

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta.

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Acțiunea de a se comporta; mod de a se comporta (1); conduită, purtare.

COMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a se comporta și rezultatul ei; purtare, conduită. [< comporta].

comportá [At: MON. OF. (1914), 9 / V: (înv) ~pur~ / Pzi: compórt, 3 ~tă, (rar) ~poártă / E: fr comporter] 1 vr A avea o anumită conduită. 2 vt (Liv) A aduce cu sine. 3 vt (Liv) A necesita.

COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

COMPORTÁ, compórt1, vb. I. 1. Refl. A se purta, a avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; p. ext. a cere, a pretinde.

COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].

COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)

A COMPORTÁ compórt tranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter

A SE COMPORTÁ mă compórt intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter

comportà v. 1. a permite, a autoriza: acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.

*compórt și -éz, a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într’un oare-care mod: trupele s’aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comportáre s. f., g.-d. art. comportắrii; pl. comportắri

comportáre s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări

comportá (a ~) vb., ind. prez. 3 compórtă; conj. prez. 3 să compórte

comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt, 3 sg. și pl. compórtă; conj. prez. 3 sg. și pl. compórte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă aceste ~ări?) 3. atitudine, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 4. v. atitudine.

COMPORTARE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă aceste ~ ?) 3. atitudine, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 4. atitudine, gest, purtare. (~ lui m-a mișcat.)

COMPORTÁ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. v. necesita.

arată toate definițiile

Intrare: comportare
comportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comportare
  • comportarea
plural
  • comportări
  • comportările
genitiv-dativ singular
  • comportări
  • comportării
plural
  • comportări
  • comportărilor
vocativ singular
plural
Intrare: comporta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comporta
  • comportare
  • comportat
  • comportatu‑
  • comportând
  • comportându‑
singular plural
  • comportă
  • comportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comport
(să)
  • comport
  • comportam
  • comportai
  • comportasem
a II-a (tu)
  • comporți
(să)
  • comporți
  • comportai
  • comportași
  • comportaseși
a III-a (el, ea)
  • comportă
(să)
  • comporte
  • comporta
  • comportă
  • comportase
plural I (noi)
  • comportăm
(să)
  • comportăm
  • comportam
  • comportarăm
  • comportaserăm
  • comportasem
a II-a (voi)
  • comportați
(să)
  • comportați
  • comportați
  • comportarăți
  • comportaserăți
  • comportaseți
a III-a (ei, ele)
  • comportă
(să)
  • comporte
  • comportau
  • comporta
  • comportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comportare

etimologie:

  • vezi comporta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

comporta

etimologie: