opțiuni
  • info

16 definiții pentru comporta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPORTA, comport, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

COMPORTA, comport, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

comporta [At: MON. OF. (1914), 9 / V: (înv) ~pur~ / Pzi: comport, 3 ~tă, (rar) ~poartă / E: fr comporter] 1 vr A avea o anumită conduită. 2 vt (Liv) A aduce cu sine. 3 vt (Liv) A necesita.

COMPORTA, comport1, vb. I. 1. Refl. A se purta, a avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; p. ext. a cere, a pretinde.

COMPORTA vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. comport, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].

COMPORTA vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)

A SE COMPORTA mă comport intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter

A COMPORTA comport tranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter

comportà v. 1. a permite, a autoriza: acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.

compurta v vz comporta

*compórt și -éz, a -á v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într’un oare-care mod: trupele s’aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comporta1 (a ~) (a implica) vb., ind. prez. 3 comportă, imperf. 3 pl. comportau; conj. prez. 3 să comporte

+comporta2 (a se ~) (a se purta) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă comport, 2 sg. te comporți, 3 se comportă; conj. prez. 1 sg. să mă comport, 3 să se comporte; imper. 2 sg. afirm. comportă-te; ger. comportându-mă corectat(ă)

comporta (a ~) vb., ind. prez. 3 comportă; conj. prez. 3 să comporte

comporta vb., ind. prez. 1 sg. comport, 3 sg. și pl. comportă; conj. prez. 3 sg. și pl. comporte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPORTA vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. v. necesita.

COMPORTA vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. a cere, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această operație ~ multe riscuri.)

Intrare: comporta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comporta
  • comportare
  • comportat
  • comportatu‑
  • comportând
  • comportându‑
 singular plural
  • comportă
  • comportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comport
 (să)
  • comport
  • comportam
  • comportai
  • comportasem
a II-a (tu)
  • comporți
 (să)
  • comporți
  • comportai
  • comportași
  • comportaseși
a III-a (el, ea)
  • comportă
 (să)
  • comporte
  • comporta
  • comportă
  • comportase
plural I (noi)
  • comportăm
 (să)
  • comportăm
  • comportam
  • comportarăm
  • comportaserăm
  • comportasem
a II-a (voi)
  • comportați
 (să)
  • comportați
  • comportați
  • comportarăți
  • comportaserăți
  • comportaseți
a III-a (ei, ele)
  • comportă
 (să)
  • comporte
  • comportau
  • comportară
  • comportaseră
compurta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comporta, comportverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.