2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complotare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: complota] 1-2 Urzire a unui plan împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: complotat1, conspirație, uneltire.

COMPLOTA, complotez, vb. I. Intranz. A urzi un complot. – Din fr. comploter.

COMPLOTA, complotez, vb. I. Intranz. A urzi un complot. – Din fr. comploter.

complota vi [At: NEGRUZZI, S. III, 275 / Pzi: ~tez, 3 ~tea și ~tă / E: fr comploter] A urzi un plan împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: a conspira, a unelti.

COMPLOTA, complotez, vb. I. Intranz. A urzi un complot. V. unelti, conspira.

COMPLOTA vb. I. tr. A face, a urzi un complot; a unelti. [< fr. comploter, cf. it. complottare].

COMPLOTA vb. intr. a organiza un complot; a conspira. (< fr. comploter)

A COMPLOTA ~ez intranz. A urzi un complot; a unelti; a conspira; a conjura. /<fr. comploter

complotà v. a forma un complot, a conspira.

*complotéz v. tr. (fr. comploter). Lucrez în complot: a complota contra cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complotare s. f., g.-d. art. complotării; pl. complotări

complota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complotez, 3 complotea; conj. prez. 1 sg. să complotez, 3 să comploteze

complota (a ~) vb., ind. prez. 3 complotea

complota vb., ind. prez. 1 sg. complotez, 3 sg. și pl. complotea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLOTA vb. a conjura, a conspira, a unelti, (înv.) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a țese, a urzi, (înv. fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.)

COMPLOTA vb. a conjura, a conspira, a unelti, (înv.) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a țese, a urzi, (înv. și fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.)

Intrare: complotare
complotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complotare
  • complotarea
plural
  • complotări
  • complotările
genitiv-dativ singular
  • complotări
  • complotării
plural
  • complotări
  • complotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: complota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complota
  • complotare
  • complotat
  • complotatu‑
  • complotând
  • complotându‑
singular plural
  • complotea
  • complotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complotez
(să)
  • complotez
  • complotam
  • complotai
  • complotasem
a II-a (tu)
  • complotezi
(să)
  • complotezi
  • complotai
  • complotași
  • complotaseși
a III-a (el, ea)
  • complotea
(să)
  • comploteze
  • complota
  • complotă
  • complotase
plural I (noi)
  • complotăm
(să)
  • complotăm
  • complotam
  • complotarăm
  • complotaserăm
  • complotasem
a II-a (voi)
  • complotați
(să)
  • complotați
  • complotați
  • complotarăți
  • complotaserăți
  • complotaseți
a III-a (ei, ele)
  • complotea
(să)
  • comploteze
  • complotau
  • complota
  • complotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complota, complotezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.