2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

compliníre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: complini] 1 Completare. 2 (Înv; gms) Determinare.

COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.

COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.

COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a c o m p l i n i și rezultatul ei; completare, întregire, împlinire.

compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri

compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri

COMPLINÍRE s. 1. v. completare. 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.)

COMPLINÍRE s. v. completare, împlinire, întregire, rotunjire.

COMPLINÍRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini].

compliní vt [At: HAMANGIU, C. C. 341 / Pzi: ~nésc / E: con1 + [îm]plini după completa] 1 A completa. 2 (Înv; gms) A determina.

COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi. ♦ (Înv.) A determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

COMPLINÍ, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

COMPLINÍ, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi, a determina. În expresia «a da din cap», «din cap» complinește înțelesul verbului «a da».

compliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 să complineáscă

compliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. și pl. complineáscă

COMPLINÍ vb. (GRAM.) a determina.

COMPLINÍ vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji.

COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].

COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)

A COMPLINÍ ~ésc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini

Intrare: complini
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complini complinire complinit complinind singular plural
complinește compliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complinesc (să) complinesc complineam complinii complinisem
a II-a (tu) complinești (să) complinești complineai compliniși compliniseși
a III-a (el, ea) complinește (să) complinească complinea complini complinise
plural I (noi) complinim (să) complinim complineam complinirăm compliniserăm, complinisem*
a II-a (voi) compliniți (să) compliniți complineați complinirăți compliniserăți, compliniseți*
a III-a (ei, ele) complinesc (să) complinească complineau complini compliniseră
Intrare: complinire
complinire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complinire complinirea
plural compliniri complinirile
genitiv-dativ singular compliniri complinirii
plural compliniri complinirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)