rotunji [At: LB / V: nzi, (reg) răntuzi, răt~ rătunza, rătunzi, rântunza / Pzi: ~jesc / E: rotund] 1 vt A da formă rotundă (1) 2 vt (Reg; îe) A o răt~ cu cineva A hotărî ceva (cu cineva) 3 vt (Reg; îe) A i-o răt~ (cuiva) A-i vorbi deschis. 4 vt A întregi o regiune, un teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 5 vr A se forma (2). 6-7 vrt (Rar) A (se) contura în forme rotunjite (1). 9 vtr A (se) îngrășa. 10-11 vtr A (se) completa (1-2). 12-13 vtr (Cu sens cantitativ) A spori. 14 vt A elimina fracțiunile unui număr, ale unei sume etc. 15 vt A completa până la o sumă rotundă (8). 16 vt (Reg) A scurta. 17-18 vtr (Fig) A scoate sunete sau a pronunța cuvinte în mod melodios.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții într-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar într-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunji (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.

A ROTUNJI ~esc tranz. 1) (linii, numere, colțuri etc.) A face să fie rotund. 2) fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora. 3) A face să se rotunjească. /Din rotund

A SE ROTUNJI mă ~esc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrășa; a se împlini. ~ la față. /Din rotund

rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.

răntuzi v vz rotunji

rătunza v vz rotunji

rătunzi v vz rotunji

rântunzi v vz rotunji

rântuzi v vz rotunji

rotunzi v vz rotunji

rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).

rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, 3 sg. rotunjește, imperf. 1 rotunjeam; conj. prez. 1 sg. să rotunjesc, 3 să rotunjească

rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 să rotunjească

rotunji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 sg. și pl. rotunjească

rotunji (conj. rotunjească)

rotunjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. v. îngrășa. 3. v. mări. 4. v. completa.

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. a (se) împlini, a (se) îngrășa, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine la trup.) 3. a mări, a spori. (Și-a ~ averea.) 4. a completa, a împlini, a întregi, (livr.) a complini, (înv. șl reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...)