14 definiții pentru rotunji rătunji rotunzi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din rotund.

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din rotund.

ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care circiumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții intr-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar intr-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunjí (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.

A ROTUNJÍ ~ésc tranz. 1) (linii, numere, colțuri etc.) A face să fie rotund. 2) fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora. 3) A face să se rotunjească. /Din rotund

A SE ROTUNJÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrășa; a se împlini. ~ la față. /Din rotund

rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.

RĂTUNJÍ vb. IV v. rotunji.

ROTUNZÍ vb. IV v. rotunji.

rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rotunjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjésc, imperf. 3 sg. rotunjeá; conj. prez. 3 să rotunjeáscă

rotunjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjésc, imperf. 3 sg. rotunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotunjeáscă

rotunjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTUNJÍ vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. v. îngrășa. 3. v. mări. 4. v. completa.

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. a (se) împlini, a (se) îngrășa, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine la trup.) 3. a mări, a spori. (Și-a ~ averea.) 4. a completa, a împlini, a întregi, (livr.) a complini, (înv. șl reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...)

Intrare: rotunji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotunji
  • rotunjire
  • rotunjit
  • rotunjitu‑
  • rotunjind
  • rotunjindu‑
singular plural
  • rotunjește
  • rotunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotunjesc
(să)
  • rotunjesc
  • rotunjeam
  • rotunjii
  • rotunjisem
a II-a (tu)
  • rotunjești
(să)
  • rotunjești
  • rotunjeai
  • rotunjiși
  • rotunjiseși
a III-a (el, ea)
  • rotunjește
(să)
  • rotunjească
  • rotunjea
  • rotunji
  • rotunjise
plural I (noi)
  • rotunjim
(să)
  • rotunjim
  • rotunjeam
  • rotunjirăm
  • rotunjiserăm
  • rotunjisem
a II-a (voi)
  • rotunjiți
(să)
  • rotunjiți
  • rotunjeați
  • rotunjirăți
  • rotunjiserăți
  • rotunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • rotunjesc
(să)
  • rotunjească
  • rotunjeau
  • rotunji
  • rotunjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătunji
  • rătunjire
  • rătunjit
  • rătunjitu‑
  • rătunjind
  • rătunjindu‑
singular plural
  • rătunjește
  • rătunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătunjesc
(să)
  • rătunjesc
  • rătunjeam
  • rătunjii
  • rătunjisem
a II-a (tu)
  • rătunjești
(să)
  • rătunjești
  • rătunjeai
  • rătunjiși
  • rătunjiseși
a III-a (el, ea)
  • rătunjește
(să)
  • rătunjească
  • rătunjea
  • rătunji
  • rătunjise
plural I (noi)
  • rătunjim
(să)
  • rătunjim
  • rătunjeam
  • rătunjirăm
  • rătunjiserăm
  • rătunjisem
a II-a (voi)
  • rătunjiți
(să)
  • rătunjiți
  • rătunjeați
  • rătunjirăți
  • rătunjiserăți
  • rătunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătunjesc
(să)
  • rătunjească
  • rătunjeau
  • rătunji
  • rătunjiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotunzi
  • rotunzire
  • rotunzit
  • rotunzitu‑
  • rotunzind
  • rotunzindu‑
singular plural
  • rotunzește
  • rotunziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotunzesc
(să)
  • rotunzesc
  • rotunzeam
  • rotunzii
  • rotunzisem
a II-a (tu)
  • rotunzești
(să)
  • rotunzești
  • rotunzeai
  • rotunziși
  • rotunziseși
a III-a (el, ea)
  • rotunzește
(să)
  • rotunzească
  • rotunzea
  • rotunzi
  • rotunzise
plural I (noi)
  • rotunzim
(să)
  • rotunzim
  • rotunzeam
  • rotunzirăm
  • rotunziserăm
  • rotunzisem
a II-a (voi)
  • rotunziți
(să)
  • rotunziți
  • rotunzeați
  • rotunzirăți
  • rotunziserăți
  • rotunziseți
a III-a (ei, ele)
  • rotunzesc
(să)
  • rotunzească
  • rotunzeau
  • rotunzi
  • rotunziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)