12 definiții pentru complinire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLINIRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.

COMPLINIRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.

complinire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: complini] 1 Completare. 2 (Înv; gms) Determinare.

COMPLINIRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare, întregire, împlinire.

COMPLINIRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complinire s. f., g.-d. art. complinirii; pl. compliniri

complinire s. f., g.-d. art. complinirii; pl. compliniri

complinire s. f., g.-d. art. complinirii; pl. compliniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLINIRE s. 1. v. completare. 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.)

COMPLINIRE s. v. completare, împlinire, întregire, rotunjire.

COMPLINIRE s. 1. complement, completare, întregire. (A adăugat o ~.) 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.)

complinire s. v. COMPLETARE. ÎMPLINIRE. ÎNTREGIRE. ROTUNJIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPLINIRE s. f. (< complini < lat. con „împreună cu”, cf. fr. co(n) + (îm)plini, cf. lat. *implenire): 1. întregire, completare. 2. determinare a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte prin alt cuvânt sau grup de cuvinte. În gramatica limbii române părțile secundare de propoziție reprezintă niște c. ale elementelor regente: atributul este o c. a substantivului, a locuțiunii substantivale sau a substitutelor acestora (pronumele și numeralele); complementul este o c. a verbului, a locuțiunii verbale, a adjectivului, a locuțiunii adjectivale, a adverbului, a locuțiunii adverbiale și a interjecției; elementul predicativ suplimentar este o c. atât a verbului sau a locuțiunii verbale (cu sau fără funcție de predicat), cât și a substantivului sau a substitutului acestuia (cu funcție de subiect sau de complement direct).

Intrare: complinire
complinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complinire
  • complinirea
plural
  • compliniri
  • complinirile
genitiv-dativ singular
  • compliniri
  • complinirii
plural
  • compliniri
  • complinirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complinire, complinirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi complini DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.