10 definiții pentru rotunjire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJÍRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji și rezultatul ei; împlinire, completare, întregire. – V. rotunji.

ROTUNJÍRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji și rezultatul ei; împlinire, completare, întregire. – V. rotunji.

rotunjire sf [At: N. COSTIN, L.130 / V: rătunzire, ~nzire / Pl: ~ri / E: rotunji] 1 Conferire a unei forme rotunde (1). 2 Întregire a unei regiuni, a unui teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 3 Întregire. 4 (îvr) Rotunjime (1).

ROTUNJÍRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji; împlinire, completare, întregire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rotunjire s. f., g.-d. art. rotunjirii; pl. rotunjiri

rotunjire s. f., g.-d. art. rotunjirii; pl. rotunjiri

rotunjíre s. f., g.-d. art. rotunjírii; pl. rotunjíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTUNJÍRE s. 1. v. îngrășare. 2. v. mărire. 3. v. completare.

ROTUNJIRE s. 1. împlinire, îngrășare, îngrășat. (~ unei persoane.) 2. mărire, sporire. (~ averii cuiva.) 3. completare, împlinire, întregire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...)

Intrare: rotunjire
rotunjire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunjire
  • rotunjirea
plural
  • rotunjiri
  • rotunjirile
genitiv-dativ singular
  • rotunjiri
  • rotunjirii
plural
  • rotunjiri
  • rotunjirilor
vocativ singular
plural
rotunzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunzire
  • rotunzirea
plural
  • rotunziri
  • rotunzirile
genitiv-dativ singular
  • rotunziri
  • rotunzirii
plural
  • rotunziri
  • rotunzirilor
vocativ singular
plural
rătunzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătunzire
  • rătunzirea
plural
  • rătunziri
  • rătunzirile
genitiv-dativ singular
  • rătunziri
  • rătunzirii
plural
  • rătunziri
  • rătunzirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotunjire, rotunjirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi rotunji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.