10 definiții pentru rotunjire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROTUNJIRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji și rezultatul ei; împlinire, completare, întregire. – V. rotunji.
ROTUNJIRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji și rezultatul ei; împlinire, completare, întregire. – V. rotunji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotunjire sf [At: N. COSTIN, L.130 / V: rătunzire, ~nzire / Pl: ~ri / E: rotunji] 1 Conferire a unei forme rotunde (1). 2 Întregire a unei regiuni, a unui teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 3 Întregire. 4 (îvr) Rotunjime (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTUNJIRE, rotunjiri, s. f. Acțiunea de a (se) rotunji; împlinire, completare, întregire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rătunzire sf vz rotunjire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotunzire sf vz rotunjire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rotunjire s. f., g.-d. art. rotunjirii; pl. rotunjiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotunjire s. f., g.-d. art. rotunjirii; pl. rotunjiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotunjire s. f., g.-d. art. rotunjirii; pl. rotunjiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTUNJIRE s. 1. v. îngrășare. 2. v. mărire. 3. v. completare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROTUNJIRE s. 1. împlinire, îngrășare, îngrășat. (~ unei persoane.) 2. mărire, sporire. (~ averii cuiva.) 3. completare, împlinire, întregire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rotunjire, rotunjirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) rotunji și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: completare împlinire întregire
etimologie:
- rotunji DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.