2 intrări
30 de definiții
din care- explicative DEX (18)
- ortografice DOOM (7)
- sinonime (4)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.
COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complezant, ~ă a vz complezent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezanță sf vz complezență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezent, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zant / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezență sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (iuz) ~zan~ / Pl: ~țe / E: fr complaisance] 1 Amabilitate. 2 (Îlav) De (sau din) ~ În mod formal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEZENT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ s.f. (Franțuzism) Serviabilitate; amabilitate. [< fr. complaisance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZENT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEZENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ ~e f. livr. Caracter complezent; serviabilitate. ◊ Din ~ din politețe. /<fr. complaisance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezant a. politicos, îndatoritor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezență f. dispozițiune de a face plăcere: act de complezență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*complezánță f., pl. e (fr. com-plaisance). Amabilitate. – Fals -ență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complezent adj. m., pl. complezenți; f. sg. complezentă, pl. complezente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
COMPLEZENT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLEZENȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complezență s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
complezant, complezantă, adj. (înv.) gata de a servi pe cineva; îndatoritor, săritor, politicos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
complezent, complezentăadjectiv
- 1. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabil binevoitor serviabil îndatoritor
etimologie:
- complaisant DEX '09 DEX '98 DN
complezență, complezențesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi complezent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabilitate bunăvoință curtoazie serviabilitate
etimologie:
- complaisance DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.