13 definiții pentru complezent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complezént, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zánt / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.

COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complezént adj. m., pl. complezénți; f. complezéntă, pl. complezénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLEZÉNT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].

COMPLEZÉNT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)

COMPLEZÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant

COMPLEZÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate.

complezant a. politicos, îndatoritor.

*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.

complezént adj. m., pl. complezénți; f. sg. complezéntă, pl. complezénte

complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

Intrare: complezent
complezent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezent
  • complezentul
  • complezentu‑
  • complezentă
  • complezenta
plural
  • complezenți
  • complezenții
  • complezente
  • complezentele
genitiv-dativ singular
  • complezent
  • complezentului
  • complezente
  • complezentei
plural
  • complezenți
  • complezenților
  • complezente
  • complezentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)