13 definiții pentru complezent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
complezént, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zánt / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
complezént adj. m., pl. complezénți; f. complezéntă, pl. complezénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COMPLEZÉNT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZÉNT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEZÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLEZÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezant a. politicos, îndatoritor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complezént adj. m., pl. complezénți; f. sg. complezéntă, pl. complezénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||