4 intrări
Articole pe această temă:
33 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLÉT2, -Ă (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. (Ieșit din uz) Compleu. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
COMPLÉT1, completuri, s. n. (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLÉT1, completuri, s. n. (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
complet1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: pbl cuplet pcf complet2] 1 (Fri) Bal popular. 2 Local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complet2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. II / V: ~ect / Pl: (1-3) ~eți, ~e, (4-5) ~uri / E: fr complet, lat completus] 1 a Care conține tot ceea ce trebuie Si: deplin, desăvârșit, împlinit, întreg. 2 a (Îs) Opere ~e Ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. 3 a (D. un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate Si: plin. 4 sn (Îs) ~ de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 5 sn Obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 6 av În întregime. 7-8 sn (Înv; îe; îlav) (A fi) în ~ Cu toții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉT2, -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
COMPLÉT3, -Ă, compleți, -te, adj. Care conține tot ceea ce trebuie să cuprindă, căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvîrșit, deplin, împlinit. La întoarcerea mea în țară... am găsit casa părintească completă. GHICA, S. 81. Robirea completă [a iobagilor]... veni însă foarte tîrziu, căci pînă în secolul al XVII-lea ei puteau a se muta de la o moșie la alta. BĂLCESCU, O. II 14. Opere complete (ale unui scriitor) = ediție cuprinzînd toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. Compartimentul este complet. – Variantă: compléct,-ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/1, SAHIA, N. 21) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉT2, completuri, s. n. (Pe cale de a ieși din uz) Bal popular; local de dans (de obicei în cartierele periferice ale unui oraș). Avea fiecare mahala completul ei, echivalentul horei de la țară. PAS, Z. I 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉT1, completuri, s. n. (Numai în expr.) Complet de judecată, = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori, care pot judeca și pronunța o hotărîre.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉT, -Ă I. adj. Întreg, desăvârșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvârșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLÉT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultățile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLÉT3 adv. În întregime; cu desăvârșire; completamente; radical. /<fr. complet, lat. completus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLÉT2 ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; garnitură. ~ de scule. ~ de reviste. /<fr. complet, lat. completus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complet a. 1. căruia nu-i lipsește nimic, întreg, deplin: opere complete; 2. plin, ne mai putând încăpea: vagonul e complet. ║ n. societate de dans.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complét, -ă adj. (fr. complet, d. lat. com-plétus, part. d. com-plére, a umplea. V. plin). Întreg, terminat, deplin. Adv. De tot, în întregime. – Fals complect (rus. kompléktnyĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complect, ~ă a vz complet2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet2.[1]
- Este o formă greșită a lui „complet”, atestată însă și în ediția DEX 2009. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.[1]
- Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DN pentru direcționarea la forma corectă. — raduborza
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complet (adj.) complect
- 1. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deplin (adj.) desăvârșit împlinit întreg, întreagă antonime: incomplet necomplet 2 exempleexemple
- La întoarcerea mea în țară... am găsit casa părintească completă. GHICA, S. 81.surse: DLRLC
- Robirea completă [a iobagilor]... veni însă foarte tîrziu, căci pînă în secolul al XVII-lea ei puteau a se muta de la o moșie la alta. BĂLCESCU, O. II 14.surse: DLRLC
- 1.1. Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate.exemple
- Compartimentul este complet.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză completsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină completussurse: DEX '09 DEX '98 DN
complet (adv.)
- 1. În întregime, cu desăvârșire.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: completamente radical
etimologie:
- limba franceză completsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină completussurse: DEX '09 DEX '98 DN
complet (bal)
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Avea fiecare mahala completul ei, echivalentul horei de la țară. PAS, Z. I 121.surse: DLRLC
-
etimologie:
complet (colectiv, costum)
- 1. (în) sintagmă Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. ieșit din uz Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: compleu
- 3. Lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.surse: MDN '00
- 4. Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială.exemple
- Complet de scule. Complet de reviste.surse: NODEX
-
etimologie:
- limba franceză completsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină completussurse: DEX '09 DEX '98 DN