2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compensare sf [At: DA / Pl: ~sări / E: compensa] 1-2 Înlocuirea a ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare) Si: compensație. 3 Echilibrare Si: compensație. 4 Îndreptarea unui rău printr-un bine Si: compensație. 5 Răsplătire Si: compensație. 6 Despăgubire. 7-8 (Fiz) Micșorare (sau anulare) a unui efect sau a unei acțiuni Si: compensație. 9-10 (Med) Reducerea sau revenirea la o stare de funcționare normală, de echilibru Si: compensație.

COMPENSÁRE, compensări, s. f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei. – V. compensa.

COMPENSÁRE, compensări, s. f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei. – V. compensa.

COMPENSÁRE, compensări, s. f. Acțiunea de a compensa și rezultatul ei; compensație.

COMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei; compensație. ♦ Schimb prin care cumpărările și vânzările se fac prin trecere de la un proprietar la altul fără a deplasa titluri sau bani. [< compensa].

COMPENSÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus. ◊ mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice. 3. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată. ◊ operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare. 4. retribuție pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

compensá [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 437/22 / Pzi: ~séz, 3 ~seáză, (înv) -să / E: fr compenser, lat compensare] 1-2 vt A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare). 3 vt A echilibra. 4 vt A îndrepta un rău printr-un bine. 5 vt A răsplăti în mod corespunzător Si: a recompensa. 6 vt A despăgubi. 7-8 vt (Fiz) (A micșora sau) a anula efectul unei acțiuni. 9-10 vtr (Med) A face să-și revină (sau a-și reveni) la o stare de funcționare normală, de echilibru.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva egal în valoare, a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător, a despăgubi. V. recompensa.

COMPENSÁ vb. I. tr. 1. A înlocui ceva (consumat, deteriorat etc.) prin altceva egal (în valoare etc.); a da un echivalent; a despăgubi. 2. A determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ♦ A înlătura erorile de deviație ale unei busole. 4. (și refl.; med.) A(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. [< fr. compenser, cf. it., lat. compensare].

COMPENSÁ vb. I. tr. 1. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi. 2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ◊ a înlătura erorile de deviație ale unei busole. II. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. (< fr. compenser, lat. compensare)

A SE COMPENSÁ se ~eáză intranz. A-și restabili echilibrul funcțional; a reveni la starea de funcționare normală. /<fr. compenser, lat. compensare

A COMPENSÁ ~éz tranz. 1) (pierderi, lucruri consumate sau cheltuite) A acoperi printr-o compensație. 2) (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind paguba; a despăgubi; a răsplăti. 3) (efectul unor forțe) A neutraliza în mod reciproc. 4) (organisme) A face să se compenseze. /<fr. compenser, lat. compensare

compensà v. 1. a declara echivalentă valoarea a două lucruri; 2. a despăgubi: a compensa câștigul cu paguba.

*compenséz v. tr. (lat. com-pensare. V. compendiŭ, apes, pensiune). Cumpănesc valoarea a doŭă lucrurĭ (paguba cu cîștigu, binele cu rău).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compensáre s. f., g.-d. art. compensắrii; pl. compensắri

compensáre s. f., g.-d. art. compensării; pl. compensări

compensá (a ~) vb., ind. prez. 3 compenseáză

compensá vb., ind. prez. 1 sg. compenséz, 3 sg. și pl. compenseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPENSÁRE s. 1. echilibrare. (~ celor două fenomene.) 2. v. despăgubire.

arată toate definițiile

Intrare: compensare
compensare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compensare
  • compensarea
plural
  • compensări
  • compensările
genitiv-dativ singular
  • compensări
  • compensării
plural
  • compensări
  • compensărilor
vocativ singular
plural
Intrare: compensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compensa
  • compensare
  • compensat
  • compensatu‑
  • compensând
  • compensându‑
singular plural
  • compensea
  • compensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compensez
(să)
  • compensez
  • compensam
  • compensai
  • compensasem
a II-a (tu)
  • compensezi
(să)
  • compensezi
  • compensai
  • compensași
  • compensaseși
a III-a (el, ea)
  • compensea
(să)
  • compenseze
  • compensa
  • compensă
  • compensase
plural I (noi)
  • compensăm
(să)
  • compensăm
  • compensam
  • compensarăm
  • compensaserăm
  • compensasem
a II-a (voi)
  • compensați
(să)
  • compensați
  • compensați
  • compensarăți
  • compensaserăți
  • compensaseți
a III-a (ei, ele)
  • compensea
(să)
  • compenseze
  • compensau
  • compensa
  • compensaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)