compensație sf [At: COD. ȚIV. 5/3 / V: ~iune / E: fr compensation, lat compensatio, -onis] 1-10 Compensare (1-10). 11 (Înv) Încheierea socotelilor între creditor și debitor Si: răfuială. 12 (Pex) Ceea ce servește pentru a compensa ceva.

COMPENSAȚIE, compensații, s. f. Faptul de a compensa, compensare; p. ext. (concretizat) ceea ce se dă sau servește pentru a compensa, răsplată pentru o muncă, despăgubire pentru o pagubă. Mărfuri importate cu plata în compensație. – Pronunțat: -ți-e.

COMPENSAȚIE s.f. Compensare; (p. ext.) ceea ce reprezintă o compensare, se dă sau folosește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. [Gen. -iei, var. compensațiune s.f. / cf. fr. compensation, it. compensazione, lat. compensatio].

COMPENSAȚIE s. f. compensare; ceea ce servește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. (< fr. compensation, lat. compensatio)

COMPENSAȚIE ~i f. 1) Ceea ce compensează o pierdere. 2) Operație financiară de reglare a vânzărilor și cumpărărilor prin virament reciproc. [Art. compensația; G.-D. compensației; Sil. -ți-e] /<fr. compensation, lat. compensatio

compensațiune sf vz compensație

COMPENSAȚIUNE s.f. v. compensație.

compensați(un)e f. fapta de a compensa și rezultatul ei: despăgubire.

*compensațiúne f. (lat. compensátio, -ónis). Acțiunea de a compensa.Despăgubire. Sistemă de compensațiunĭ, sistemă după care suma bunurilor și relelor s’ar împărți egal între toțĭ oameniĭ. – Și -áție.

compensație (desp. -ți-e) s. f., art. compensația (desp. -ți-a), g.-d. art. compensației; pl. compensații, art. compensațiile (desp. -ți-i)

compensație (-ți-e) s. f., art. compensația (-ți-a), g.-d. art. compensației; pl. compensații, art. compensațiile (-ți-i)

compensație s. f. (sil. -ți-e), art. compensația (sil. -ți-a), g.-d. art. compensației; pl. compensații, art. compensațiile (sil. -ți-i-)

compensație

COMPENSAȚIE s. compensare, daune (pl.) v. despăgubire.

COMPENSAȚIE s. compensare, daune (pl.), despăgubire reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru paguba suferită?)

COMPENSAȚIE. Subst. Compensație, compensare; despăgubire, reparație (fig.); recuperare, redobîndire, recîștigare, recăpătare; recompensă, recompensație (înv.), satisfacție, răsplată, răsplătire, gratificare, gratificație, bonificare, bonificație, revanșă. Înlocuire, schimbare, schimbat, substituire, substituție, subrogare (jur.), subrogație (jur.). Restituire, restituție, înapoiere. Suplimentare, supliment, completare, împlinire, adaos, adăugare, întregire. Ajutor, ajutare, ajutorare, ajutorință (înv.), susținere, sprijin. Premiu, premiere, indemnizație, primă; ajutor reciproc. Subscripție, subscriere (rar). Compensator. Adj. Compensator, compensatoriu; compensabil; recuperabil. Suplinitor, suplimentar; ajutător, sprijinitor. Complet, întreg, întregit. Vb. A compensa, a oferi o compensație, a despăgubi, a plăti despăgubiri, a dezdăuna (rar); a oferi o recompensă, a da o recompensă (o satisfacție), a recompensa, a răsplăti, a gratifica, a acorda o indemnizație; a premia, a acorda un premiu, a da o primă. A recupera, a recîștiga, a redobîndi, a recăpăta, a reprimi. A restitui, a înapoia, a da înapoi, a se revanșa. A întregi, a completa, a împlini, a suplini, a adăuga, a suplimenta; a înlocui, a schimba, a substitui, a subroga (jur.), a face un schimb. A ajuta, a sprijini, a ajutora, a susține; a subscrie. V. adăugare, plată, recompensă.