combinat¹, ~ă [At: GHICA, S. 131 / Pl: ~ați, ~e / E: combina, cf fr combine] 1 a Alcătuit din mai multe elemente. 2 a Care formează o combinație. 3 a (Chm; d. substanțe) Compus. 4 sf Probă sportivă complexă de schi.

combinát³ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: combina] 1-4 Combinare (1-4).

combinát² sn [At: DA / Pl: ~e / E: rs комбинат, fr combinat] 1 Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricate sau auxiliare. 2 (Rar; îs) ~ sportiv Reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi.

COMBINÁT¹, combinate, s. n. Mare complex productiv constituit din mai multe sectoare productive care se completează reciproc. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de sport. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

COMBINÁT¹, combinate, s. n. Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

COMBINÁT, combinate, s. n. (În economia socialistă) Mare întreprindere economică de stat, care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele unei întreprinderi servesc ca materie primă, semifabricată sau auxiliară celorlalte întreprinderi. Combinatul poligrafic «Casa Scînteii I. V. Stalin». Combinat siderurgic. ▭ Pentru combinatul cocso-chimic pe care-l construim în prezent la Hunedoara nu a existat termen de comparație în Romînia burghezo-moșierească. GHEORGHIU-DEJ, I. Dem. 18. ◊ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. Combinatul sportiv de iarnă de la Poiana Stalin.

COMBINÁT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constând din două sau trei probe. ◊ Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. [Cf. fr. combiné].

COMBINÁT s.n. Mare întreprindere economică, care reunește mai multe fabrici și uzine și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. [< rus. kombinat].

COMBINAT¹ s. n. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

COMBINÁT², -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ◊ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. (< fr. combiné)

COMBINÁT¹ ~e n. Unitate economică care reunește mai multe întreprinderi cu activitate de producție interdependentă; complex. ~ metalurgic. ~ chimic. ~ de vinuri. /<rus. kombinat, fr. combinat

COMBINÁT² ~tă (~ți, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina

combiná [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bín, (înv) ~néz / E: fr combiner] 1 vt A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relație cu cineva.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINÁ, combín, vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326.

COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].

COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (

séră-combinát s. f. Seră mare cu caracter de combinat ◊ „Am intrat împreună într-o seră-combinat unde ne-a întâmpinat o căldură de 40 de grade.” Sc. 24 VI 63 p. 3 (din seră + combinat)