7 definiții pentru combinat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINÁT2, -Ă, combinați, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. ♦ Spec. (Chim.; despre substanțe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. combiné.

COMBINÁT2, -Ă, combinați, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. ♦ Spec. (Chim.; despre substanțe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. combiné.

combinat1, ~ă [At: GHICA, S. 131 / Pl: ~ați, ~e / E: combina, cf fr combine] 1 a Alcătuit din mai multe elemente. 2 a Care formează o combinație. 3 a (Chm; d. substanțe) Compus. 4 sf Probă sportivă complexă de schi.

COMBINÁT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constând din două sau trei probe. ◊ Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. [Cf. fr. combiné].

COMBINÁT2, -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ◊ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. (< fr. combiné)

COMBINÁT2 ~tă (~ți, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMBINAT adj. (CHIM.) compus. (Substanță ~.)

Intrare: combinat (adj.)
combinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinat
  • combinatul
  • combinatu‑
  • combina
  • combinata
plural
  • combinați
  • combinații
  • combinate
  • combinatele
genitiv-dativ singular
  • combinat
  • combinatului
  • combinate
  • combinatei
plural
  • combinați
  • combinaților
  • combinate
  • combinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinat, combinaadjectiv

  • 1. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare chimie Despre substanțe: compus. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: compus
    • 1.2. (și) substantivat feminin Probă sportivă complexă (de schi). DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.2.1. Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special. DN
      • 1.2.2. Combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.