cojire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: coji] 1 (D. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) Curățare de coajă (1) Si: cojeală (1), cojit¹ (1), cojitură (1). 2 (D. un animal) Jupuire Si: cojit¹ (2). 3 (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) Curățare de coji (14) Si: coji¹ (3), descuamare. 4 (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) Coșcovire.

COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji.

coji² [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: ~jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C.i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăța de coajă (1). 3 vt (C.i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (Îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (Îe) A-l ~ pe cineva puricii A-l pișcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăța de coji (14) Si: a se descuama. 1 vr (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi.

corji v vz coji²

COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125.

A COJI ~esc tranz. (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a jupui. /Din coajă

A SE COJI se ~ește intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se scoroji; a se coși. /Din coajă

cojì V. a despoia de coajă, a jupui.

cojésc v. tr. V. descojesc.

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, 3 sg. cojește, imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească

coji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 sg. și pl. cojească

coji (conj. cojească)

cojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

COJIRE s. 1. v. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 3. v. descuamare. 4. burdușire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ unui perete.)

COJIRE s. 1. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 3. descuamare, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. burdușire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofîlcire. (~ unui perete.)

COJI vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COJI vb. 1. a descoji (~ o legumă, un fruct.) 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. a se descuama, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COJÍRE (< coji) s. f. 1. Acțiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesivă, în coji sau solzi a stratelor de la suprafața rocilor, ca urmare a acțiunii de alterare exercitate de agenții fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare și mai rar la cele metamorfice. 2. Operație de îndepărtare (prin așchiere) a stratului cu defecte (crustă, oxizi etc.) de pe suprafața unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operație de îndepărtare a cojii sau a stratului de rășină oxidată de pe suprafața lemnului.