9 definiții pentru cojire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji; cojeală. – V. coji.

COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji; cojeală. – V. coji.

cojire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: coji] 1 (D. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) Curățare de coajă (1) Si: cojeală (1), cojit1 (1), cojitură (1). 2 (D. un animal) Jupuire Si: cojit1 (2). 3 (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) Curățare de coji (14) Si: coji1 (3), descuamare. 4 (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) Coșcovire.

COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COJIRE s. 1. v. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 3. v. descuamare. 4. burdușire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ unui perete.)

COJIRE s. 1. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 3. descuamare, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. burdușire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofîlcire. (~ unui perete.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COJÍRE (< coji) s. f. 1. Acțiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesivă, în coji sau solzi a stratelor de la suprafața rocilor, ca urmare a acțiunii de alterare exercitate de agenții fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare și mai rar la cele metamorfice. 2. Operație de îndepărtare (prin așchiere) a stratului cu defecte (crustă, oxizi etc.) de pe suprafața unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operație de îndepărtare a cojii sau a stratului de rășină oxidată de pe suprafața lemnului.

Intrare: cojire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cojire
  • cojirea
plural
  • cojiri
  • cojirile
genitiv-dativ singular
  • cojiri
  • cojirii
plural
  • cojiri
  • cojirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cojire, cojirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) coji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cojeală
etimologie:
  • vezi coji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.