3 intrări
33 de definiții
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (6)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- sinonime (4)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
COC2, cocuri, s. n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].
COC2, cocuri, s. n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COC1, coci, s. m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. – Din fr. coccus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COC1, coci, s. m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. – Din fr. coccus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coc2 sn [At: ȘEZ. XXIII, 42 / Pl: ~uri / E: fr coque (de cheveux)] Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafa sau în creștetul capului Si: (îvr) conci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coc4 sm [At: TDRG / Pl: ~coci / E: fo cf cocă] (Orn) Corb-de-noapte (Ardea nycticoras).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coc1 sm [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coccus] Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coc3 s [At: H I, 367 / Pl: ? / E: ns cf coacă, scoc] (Reg; ned) Parte a morii de vânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COC, cocuri, s. n. Păr strîns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. Veniră în curînd și fetele din mahala... cu flori în coc. DUNĂREANU, CH. 155.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCI s. m. pl. Bacterii de formă sferică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COC s.n. Pieptănătură femeiască, cu părul strîns sau împletit și adunat pe ceafă sau în creștetul capului. [Pl. -curi. / < fr. coque].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COC s.m. (Zool.) Bacterie de formă sferică. [< germ. Kokke, cf. gr. kokkos – boabă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COC1 s. n. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului. (< fr. coque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COC2 s. m. bacterie de formă sferică. (< germ. Kokke, gr. kokkos, boabă)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COC1 ~uri n. Pieptănătură femeiască realizată prin strângerea și răsucirea părului la ceafă sau în creștetul capului. /<fr. coque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COC2 coci m. mai ales la pl. Bacterie sferică sau ovală răspândită în sol, apă, aer, precum și în organisme. /<fr. coccus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coc n. săculeț de strâns părul (= fr. coque).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) coc n., pl. urĭ (d. cocă 1, care e înrudit cu cocuță și lat. cucutium, scufie, și tútulus, coc, ca și cu rom. cocoloș și fr. coque, cocoloș de păr. D. rom. vine ung. kók, nod, și kóka, moț). Mold. Munt. est. Un fel de peptănătură femeĭască care consistă în îngrămădirea coadeĭ deasupra cefeĭ orĭ în creștet. Trans. Pînișoară rătundă. – În vest concĭ, pe care țărancele îl maĭ măresc făcîndu-l și din lemn orĭ carton, ĭar în Trans. și din sîrmă învîrtită ca niște coarne, peste care se pune ceapsa. V. moțoc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
coc1 (bacterie) s. m., pl. coci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coc2 (pieptănătură; cucui) s. n., pl. cocuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coc2 (pieptănătură) s. n., pl. cocuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coc1 (bacterie) s. m., pl. coci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coc (bacterie) s. m., pl. coci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coc (pieptănătură) s. n., pl. cocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
coc (cocuri), s. n. – 1. Chiflă. – 2. Pieptănătură cu părul strîns la ceafă, conci. Formație expresivă. Cf. gr. ϰόϰϰος, lat. coccum (de unde mr. cocă „fruct” Pascu, I, 69, megl. cocă „cap”), alb. kok(jë) „cap”, sard. kokka „pîine rotundă”), sp. coco „larvă; mărgea din mătănii”, etc. Pentru mai multe ex., cf. DAR; Lacea, Dacor., II, 623; Iordan, BF, VI, 150); coacăză. Este mai puțin probabilă der. din fr. coque „coc” (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 323; DAR). Cf. și REW 2009. Der. cocă, s. f. (cocoloș făcut din pîine; chiflă; aluat; păpușă; copil), cf. it. coccolo „copil”, cuvînt din limbajul copiilor, care circulă și în forma diftongată coacă; cocuță, s. f. (chiflă; copil); cocoli (var. gogoli), vb. (Olt., a frămînta aluatul pentru a face prăjituri; a răsfăța, a alinta; a răzgîia; a înfofoli), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, IV, 92), cf. it. coccolarsi „a face nazuri”, Rovigo, cuculío „mîngîi”; cocoleală, s. f. (acțiunea de a frămînta aluat; acțiunea de a răsfăța); cocoloș, s. n. (bulgăre, boț; bilă, bulgăre, grunz; știulete de porumb; cucui) din cuvîntul anterior, cu suf. -oș; cocoloși, vb. (a mototoli, a face cocoloș; a răsfăța, a răzgîia; a înfofoli; a strînge, a stoarce; a strica o afacere; a trece sub tăcere un subiect), cf. mr. mi cuculescu „mă ghemuiesc”; cocoloșeală, s. f. (acțiunea vb. anterior); cocoașe, s. f. (gheb), pentru a cărui formație cf. gogoașe (mr. cucoașe „nucă”, cucoș „nuc”; după Pușcariu 390, din lat. *cocca); cocoșa, vb. (a încovoia; a curba; a deșela; a îmbătrîni); cocoșat, s. m. (care are cocoașă, ghebos), pentru a cărui răspîndire în Olt., Munt. și Dobr., cf. ALR, I, 41; cochiță, s. f. (boabă; bob; grăunte); cococ, s. n. (Trans., gaură; cuvînt care nu apare în dicționare cf. Enciclopedia romînă, III, 22); cocor, s. n. (bombare, umflătură, tumoare); cocoradă, s. f. (Trans., pesmet, prăjitură), a cărui formare pare a indica o contaminare cu paparadă. Corcoman, s. m. (în Trans. de Nord, coc caracteristic femeilor măritate), pus în legătură de DAR cu lat. *cocculus „melc”, pare a se explica mai bine plecînd de la coc, cu suf. -man cf. și colcovan, s. n. (Munt., grunz, bulgăre). Curculez, s. m. (gărgăriță, Calendra granaria), explicat de către Scriban pe baza lat. curculio, pare a fi o der. ca cea anterioară (cf. cocor „umflătură”), cu suf. -ez; bg. kokolëza, kukulëza (urechelniță) pare a proveni din rom. Cf. și cocon, cocîrlă, coclete, cocoța, cucui. Din rom. provin mag. kóka „moț, creastă” și iud. sp. koko „coc”. Coincidența lui a cocoșa „a deșela” cu rus. kokošiti „a asasina” (din rut. kokoš „a asasina”, cf. Vasmer 594), pare cauzală.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coc (coci), s. m. Pasăre (Ardea nycticorax). – Var. coacă. Creație expresivă plecînd de la imitarea cîntecului acestei păsări. – Der. cocă, s. f. (cioară, Corvus monedula); cocăi, vb. (a cotcodăci găinile). Cf. cucăi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
COCU, com. în jud. Argeș; 3.560 loc. (1991). Expl. de petrol. Reșed. com. este satul Răchițelele de Jos.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
coc s. invar. (tox.) cocaină.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
COC s. v. cucui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COC s. (reg.) moțoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. și Transilv.) pup. (Poartă un ~ în vârful capului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COC s. (reg.) moțoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. și Transilv.) pup. (Poartă un ~ în vîrful capului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coc s. v. CUCUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
coc s.n. 1. (reg.) parte a morii de vânt. 2. plevușcă (pești mici). 3. corb-de-noapte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coc, cocuri, s.n. – 1. Cucui, umflătură (ALRRM, 1969: 8; Strâmtura). 2. Cocoașă: „Are un coc în spate” (ALRRM, 1969: 110; Berbești). 3. (gastr.) Pâine mică și rotundă (Papahagi, 1925). Tradițional, cocii se făceau iarna, înainte de Crăciun, pentru a le oferi ca dar colindătorilor. ♦ (onom.) Coc, Coca, nume de familie (97 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. lat. coccum, alb. kok(jë) „cap”, sard. kokka „pâine rotundă” (DER); var. a lui cocă „aluat” (MDA). Cuv. rom. > magh. kóka „moț, creastă”.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coc, -uri, s.n. – 1. Cucui, umflătură (ALR 1969: h 8; Strâmtura). 2. Cocoașă: „Are un coc în spate” (ALR 1969: 110; Berbești). – Cf. lat. coccum, alb. kok(jë) „cap”, sard. kokka „pâine rodundă” (DER); Din rom. provin magh. kóka „moț, creastă”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coc, cocisubstantiv masculin
- 1. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- coccus DEX '09 DEX '98
coc, cocurisubstantiv neutru
- 1. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Veniră în curînd și fetele din mahala... cu flori în coc. DUNĂREANU, CH. 155. DLRLC
-
etimologie:
- coque [de cheveux] DEX '09 DEX '98 DN