4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. Tranz. A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦ Refl. A se spăla ușor pe mâini, în gură etc. II. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A clătina (1). ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. și refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. și refl. A (se) clătina (3). ◊ Expr. (Înv. și pop.) A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva. – Din sl. klatiti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Foaie de aluat subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

clătí [At: PSALT. SCH. 360 / Pzi: ~tésc / E: vsl клатити] 1-2 vtr (Îvr) A (se) clinti. 3 vt (înv; îe) A nu se ~ nici un fir (de păr) din capul cuiva A rămâne neatins. 4 vr (Înv; d. ființe) A se mișca. 5-6 vir (Înv) A pomi. 7 vr (Înv) A emigra. 8 vr (Înv; d. părțile trupului) A tremura. 9 vr (Înv; d. gene) A se bate. 10-11 vtr (Înv) A (se) clătina (2-3). 12 vt (Înv; îe) A ~ capul A da din cap. 13 vt (Înv; d. câini; îe) A ~ coada A da din coadă. 14 vr (Înv; d. inimă) A bate. 15 vr (Înv; d. apă, valuri) A se mișca violent. 16 vr (Înv; d. apă, valuri) A se izbi (de ceva). 17-18 vtr (D. rufe, vase etc.) A (se) limpezi, după spălare, în apă curată Si: (reg) a clătări. 19-20 vtr (D. față, gură etc.) A (se) curăța cu apă curată. 21-22 vtr (Înv; cu indicarea băuturii) A (se) bea puțin (după ce a mișcat băutura prin gură). 23 vr (Înv) A șovăi. 24-25 vtr (Înv) A (se) modifica. 26 vt (Îvr) A examina. 27 vt (Înv) A zdruncina. 28 vr (Înv) A fi impresionat.

clătit1 sn [At: CORESI, EV. 142/16 / Pl: ~uri / E: clăti] 1 (Înv; pbl) Atingere. 2 (Înv) Mișcare. 3 Clătire (8).

clătit2, ~ă [At: N. COSTIN, ap. DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: clăti] 1 a (Înv) Clintit2. 2 a (Înv) Mișcat2. 3 a (Înv; îs) ~ de (sau la) minte Nebun. 4 a (Înv) Tulburat2. 5 a Limpezit2. 6 sf Plăcintă constând dintr-o foaie de aluat prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, brânză etc. și rulată.

CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. Tranz. A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦ Refl. A se spăla ușor pe mâini, în gură etc. II. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A clătina (1). ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. și refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. și refl. A (se) clătina (3). ◊ Expr. A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva. – Din sl. klatiti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍ2, clătesc, vb. IV. Tranz. (învechit, astăzi regional și arhaizant) 1. A clătina (1). Cîte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. SADOVEANU, O. III 364. Muierea se sculă des-de-dimineață și, clătind pe nărodul din pat, îi zice: Dar scoală... RETEGANUL, P. I 1. Ca un vînt ce clătește Pădurea cînd ploaia sosește, Așa din adîncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. COȘBUC, P. II 30. Zilele ca iarna de friguroase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vinturi îi clătesc. ALEXANDRESCU, P. 24, D-așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Fig. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ Expr. A clăti capul (sau, intranz., din cap) = a clătina din cap, v. clătina. Domnul Cristea a clătit din cap cu îndoială. SADOVEANU, M. C. 37. Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebatprin mintea cărui muritori treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33. Bătrîna a ieșit clătind din cap. NEGRUZZI, S. I 27. Refl. Pe Gruia că-l punea Tot în fiere Pînă-n șele, Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate fierele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare (violentă), a se izbi. Numai rîul acuma, numai apele, cînd se clătesc, răspund cu vuiet la gemetele mele. ODOBESCU, S. III 207. Piatra-n Dunăre cădea, Apa-n două se făcea, Valurile se clătea, Trei ceasuri borborosea. TEODORESCU, P. P. 569. 2. A zgudui, a cutremura. Pămîntul îl clătește războinicescul tunet! Zgomot de taberi, șoapte, trece, vîjie-un glas. ALEXANDRESCU, P. 27. Refl. Trîntește Fiul-Oii pe Sfarmă-Piatră, dar îl trîntește cum e data, de s-a clătit pămîntul sub el. RETEGANUL, P. III 61. La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelie și grinzile se porniră din locul lor. DELAVRANCEA, S. 95. Stinci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. Tot palatul s-a clătit pîn’la pămînt. PANN, P. V. II 12. ◊ Fig. Și s-a-ntîmplat o dragoste mare, De s-au clătit temeliile locului. DEȘLIU, G. 31. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78. ♦ Refl. A se zdruncina. Această prietenie nu s-a clătit prin năvălirea de curînd a tătarilor. BĂLCESCU, O. II 144. 3. A clătina (3). Își clăti tabăra cu multă greutate din pricina drumurilor noroioase. BĂLCESCU, O. II 104. Am un pește... Patru boi abia-l clătește (Plugul). GOROVEI, C. 300 ◊ Refl. [Armata] se clăti de acolo și... merse de tăbărî într-o cîmpie mare. BĂLCESCU, O. II 106. (Expr.) A nu se clăti nu fir de păr din capul cuiva = a nu se primejdui cu nimic viața cuiva. Un fir de păr nu se va clăti din capul înălțimii-tale. NEGRUZZI, S. I 141.

CLĂTÍ1, clătesc, vb. IV. Tranz. A curăți spălînd ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată. Pînă ce nu-și clăti mînile cu apă și le șterse de poala unsuroasă a cămeșii... aproape nici nu se uită la mine. HOGAȘ, M. N. 191. Cozile acestea... le-au clătit puțin în apă și-apoi le-au pus în zamă, la foc, să fiarbă. SBIERA, P. 14. Spală-mi, maică, cămășuța Și mi-o clătește la vale, Să-mi treacă de dor, de jale. BIBICESCU, P. P. 127. Unele pînze-nălbea, În gîrlă Că le spăla, În fîntînă Le clătea. TEODORESCU, P. P. 562. ◊ A-și clăti gura (refl. a se clăti în gură) = a-și spăla gura. Dimineața, cînd mă scol, Cu pelin pe ochi mă spăl: Iau în gură, mă clătesc, Dar mai rău mă amărăsc. TEODORESCU, P. P. 352.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Tulburat, atins sufletește. [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. Clătitul rufelor.

A CLĂTÍ1 ~ésc tranz. (rufe, veselă etc.) A spăla ușor într-o ultimă apă curată; a trece printr-o apă curată. /<sl. klatiti

A CLĂTÍ2 ~ésc tranz. înv. pop. A face să se clătească. /<sl. klatiti

A SE CLĂTÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) pop. A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 2) (despre ape, valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti

clătì v. 1. a sgudui, a clătina: a lumii temelie se mișcă, se clătește GR. AL.; 2. a mișca din loc, a strămuta: își clăti tabăra cu multă greutate BĂLC. 3. (sens obișnuit astăzi) a curăți spălând și frecând: a clăti sticla, paharele, gura; 4. a limpezi rufele în cea din urmă apă. [Slav. KLATITl].

clătit n. 1. lucrarea de a clăti; 2. rezultatul clătirii vaselor.

clătésc v. tr. (vsl. klatiti, a clătina, a izbi; sîrb. klátiti se, a se clătina; bg. klatĭy, clatin. E rudă cu hîltîcîĭ). Vechĭ. Clatin, zguduĭ: a clăti temeliile caseĭ. Pornesc, strămut: a clăti tabăra. Azĭ. Curăț agitînd apa: a clăti paharele, gura. Spăl în ultima apă (rufele). V. refl. Vechĭ. Mă clatin, mă bat: i s’a clătit ochĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătésc, imperf. 3 sg. clăteá; conj. prez. 3 să clăteáscă

arată toate definițiile

Intrare: clăti (clătina)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăti
  • clătire
  • clătit
  • clătitu‑
  • clătind
  • clătindu‑
singular plural
  • clătește
  • clătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătesc
(să)
  • clătesc
  • clăteam
  • clătii
  • clătisem
a II-a (tu)
  • clătești
(să)
  • clătești
  • clăteai
  • clătiși
  • clătiseși
a III-a (el, ea)
  • clătește
(să)
  • clătească
  • clătea
  • clăti
  • clătise
plural I (noi)
  • clătim
(să)
  • clătim
  • clăteam
  • clătirăm
  • clătiserăm
  • clătisem
a II-a (voi)
  • clătiți
(să)
  • clătiți
  • clăteați
  • clătirăți
  • clătiserăți
  • clătiseți
a III-a (ei, ele)
  • clătesc
(să)
  • clătească
  • clăteau
  • clăti
  • clătiseră
Intrare: clăti (curăța)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăti
  • clătire
  • clătit
  • clătitu‑
  • clătind
  • clătindu‑
singular plural
  • clătește
  • clătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătesc
(să)
  • clătesc
  • clăteam
  • clătii
  • clătisem
a II-a (tu)
  • clătești
(să)
  • clătești
  • clăteai
  • clătiși
  • clătiseși
a III-a (el, ea)
  • clătește
(să)
  • clătească
  • clătea
  • clăti
  • clătise
plural I (noi)
  • clătim
(să)
  • clătim
  • clăteam
  • clătirăm
  • clătiserăm
  • clătisem
a II-a (voi)
  • clătiți
(să)
  • clătiți
  • clăteați
  • clătirăți
  • clătiserăți
  • clătiseți
a III-a (ei, ele)
  • clătesc
(să)
  • clătească
  • clăteau
  • clăti
  • clătiseră
Intrare: clătit (adj.)
clătit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
  • clăti
  • clătita
plural
  • clătiți
  • clătiții
  • clătite
  • clătitele
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
  • clătite
  • clătitei
plural
  • clătiți
  • clătiților
  • clătite
  • clătitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clătit (clătire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăti (clătina) învechit popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătina legăna 7 exemple
    exemple
    • Cîte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. SADOVEANU, O. III 364.
      surse: DLRLC
    • Muierea se sculă des-de-dimineață și, clătind pe nărodul din pat, îi zice: Dar scoală... RETEGANUL, P. I 1.
      surse: DLRLC
    • Ca un vînt ce clătește Pădurea cînd ploaia sosește, Așa din adîncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. COȘBUC, P. II 30.
      surse: DLRLC
    • Zilele ca iarna de friguroase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vînturi îi clătesc. ALEXANDRESCU, P. 24,
      surse: DLRLC
    • D-așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195.
      surse: DLRLC
    • figurat Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, P. 132.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Pe Gruia că-l punea Tot în fiere Pînă-n șele, Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate fierele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A clăti capul (sau, intranzitiv, din cap) = a clătina din cap.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Domnul Cristea a clătit din cap cu îndoială. SADOVEANU, M. C. 37.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat – prin mintea cărui muritori treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33.
        surse: DLRLC
      • Bătrîna a ieșit clătind din cap. NEGRUZZI, S. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbi 2 exemple
      exemple
      • Numai rîul acuma, numai apele, cînd se clătesc, răspund cu vuiet la gemetele mele. ODOBESCU, S. III 207.
        surse: DLRLC
      • Piatra-n Dunăre cădea, Apa-n două se făcea, Valurile se clătea, Trei ceasuri borborosea. TEODORESCU, P. P. 569.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cutremura zdruncina zgudui 8 exemple
    exemple
    • Pămîntul îl clătește războinicescul tunet! Zgomot de taberi, șoapte, trece, vîjie-un glas. ALEXANDRESCU, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Trîntește Fiul-Oii pe Sfarmă-Piatră, dar îl trîntește cum e data, de s-a clătit pămîntul sub el. RETEGANUL, P. III 61.
      surse: DLRLC
    • La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelie și grinzile se porniră din locul lor. DELAVRANCEA, S. 95.
      surse: DLRLC
    • Stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • Tot palatul s-a clătit pîn’la pămînt. PANN, P. V. II 12.
      surse: DLRLC
    • figurat Și s-a-ntîmplat o dragoste mare, De s-au clătit temeliile locului. DEȘLIU, G. 31.
      surse: DLRLC
    • figurat A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Această prietenie nu s-a clătit prin năvălirea de curînd a tătarilor. BĂLCESCU, O. II 144.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătina 3 exemple
    exemple
    • Își clăti tabăra cu multă greutate din pricina drumurilor noroioase. BĂLCESCU, O. II 104.
      surse: DLRLC
    • Am un pește... Patru boi abia-l clătește (Plugul). GOROVEI, C. 300.
      surse: DLRLC
    • [Armata] se clăti de acolo și... merse de tăbărî într-o cîmpie mare. BĂLCESCU, O. II 106.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un fir de păr nu se va clăti din capul înălțimii-tale. NEGRUZZI, S. I 141.
        surse: DLRLC

etimologie:

clăti (curăța)

  • 1. tranzitiv A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătări limpezi stropoli 4 exemple
    exemple
    • Pînă ce nu-și clăti mînile cu apă și le șterse de poala unsuroasă a cămeșii... aproape nici nu se uită la mine. HOGAȘ, M. N. 191.
      surse: DLRLC
    • Cozile acestea... le-au clătit puțin în apă și-apoi le-au pus în zamă, la foc, să fiarbă. SBIERA, P. 14.
      surse: DLRLC
    • Spală-mi, maică, cămășuța Și mi-o clătește la vale, Să-mi treacă de dor, de jale. BIBICESCU, P. P. 127.
      surse: DLRLC
    • Unele pînze-nălbea, În gîrlă Că le spăla, În fîntînă Le clătea. TEODORESCU, P. P. 562.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se spăla ușor pe mâini, în gură etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dimineața, cînd mă scol, Cu pelin pe ochi mă spăl: Iau în gură, mă clătesc, Dar mai rău mă amărăsc. TEODORESCU, P. P. 352.
        surse: DLRLC

etimologie:

clătit (adj.)

  • 1. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă.
    surse: DEX '09
  • 2. învechit arhaizant Atins sufletește.
    surse: DLRLC sinonime: tulburat un exemplu
    exemple
    • [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

clătit (clătire)

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98