CLĂTI², clătesc, vb. IV. (Înv., arh. și reg.) 1. Tranz. A clătina (1). ♦ Expr. A clăti capul (sau, intranz., din cap) = a clătina din cap. ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. și refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. și refl. A (se) clătina (3). ♦ Expr. (Refl.) A nu se clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu se primejdui cu nimic viața cuiva. 4. Tranz. A pune în cumpănă. – Slav (v. sl. klatiti).