opțiuni
  • info

10 definiții pentru clătire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTIRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit1. – V. clăti.

CLĂTIRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit1. – V. clăti.

clătire sf [At: PSALT. 84/10 / Pl: ~ri / E: clăti] 1 (Înv) Clintire. 2 (Înv) Mișcare. 3 (Înv) Schimbare. 4 (Înv) Cutremurare. 5 (Înv; fig) Șovăire. 6 (Înv; îs) ~a minții Alienare. 7 (înv) Expediție armată. 8 Limpezire cu apă curată. 9 (Rar) Băut.

CLĂTIRE, clădiri, s. f. Acțiunea de a clăti; limpezire, spălare. Clătirea paharelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clătire s. f., g.-d. art. clătirii; pl. clătiri

clătire s. f., g.-d. art. clătirii; pl. clătiri

clătire s. f., g.-d. art. clătirii, pl. clătiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂTIRE s. clătit, limpezire, limpezit. (a rufelor.)

CLĂTIRE s. v. clătinare, clintire, deplasare, mișcare, mutare, urnire.

CLĂTIRE s. clătit, limpezire, limpezit. (~ rufelor.)

clătire s. v. CLĂTINARE. CLINTIRE. DEPLASARE. MIȘCARE. MUTARE. URNIRE.

Intrare: clătire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătire
  • clătirea
plural
  • clătiri
  • clătirile
genitiv-dativ singular
  • clătiri
  • clătirii
plural
  • clătiri
  • clătirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clătire, clătirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi clăti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.