opțiuni

2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

clăpăugí vr [At: CAMILAR, N. II, 322 / Pzi: ~ugésc / E: clăpăug] (D. urechi) A se lăsa în jos.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile animalelor) A se lăsa în jos, a se blegi, a se pleoști. Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.

A SE CLĂPĂUGÍ se ~éște intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug

CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

căplăúg, ~ă a vz clăpăug

clăpăug, ~ă [At: CREANGĂ, GL. / V: căplăug, cleapaug, tăplăug / Pl: ~ugi, ~uge / E: ucr клапоухий] 1-2 smf, a (Persoană) care are urechi mari. 3-4 a (D. ureche) Mare și proeminentă (sau atârnândă). 5 smf Animal cu urechi mari (și atârnânde). 6 smf (D. oameni; prt) Prostănac.

CĂPLĂÚG, -Ă adj. v. clăpăug.

CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -e, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. V. bleg. Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. ◊ (Prin analogie) Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac, bleg. Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. – Variantă: căplăúg, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 289) adj.

CLĂPĂÚG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy

clăpăug a. Mold. 1. cu urechile aplecate (despre mascuri și câini); 2. (ironic) despre om: avea niște urechi clăpăuge CR. [Slovean KLAPOUH (din klapati, a lăsa jos, și uho, ureche)].

căplăúg (nord) și clăpăúg (sud), -ă adj. (rus. kaploúhiĭ, [úho, ureche]; rut. klapoúhiĭ, bg. klepouh, sîrb. klapouh, klempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegĭ (plecate în jos): porc, cîne, Jidan clăpăug. Bleg, care cade în jos: urechĭ clăpăuge (Sadov. VR. 1911,1,15, și Cr.). V. flenc.

clăpăúg, V. căplăug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!clăpăugí (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se clăpăugéște, imperf. 3 sg. se clăpăugeá; conj. prez. 3 să se clăpăugeáscă

clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéște, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugeáscă

clăpăúg adj. m., pl. clăpăúgi; f. clăpăúgă, pl. clăpăúge

clăpăúg adj. m., pl. clăpăúgi; f. sg. clăpăúgă, pl. clăpăúge

clăpăug, -gă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoști.

clăpăugi vb. v. BLEGI. PLEOȘTI.

arată toate definițiile

Intrare: clăpăugi
  • silabație: clă-pă-u-gi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăugi
  • clăpăugire
  • clăpăugit
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugind
  • clăpăugindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăugește
 (să)
  • clăpăugească
  • clăpăugea
  • clăpăugi
  • clăpăugise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăugesc
 (să)
  • clăpăugească
  • clăpăugeau
  • clăpăugiră
  • clăpăugiseră
Intrare: clăpăug
clăpăug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugul
  • clăpăugu‑
  • clăpăugă
  • clăpăuga
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugii
  • clăpăuge
  • clăpăugele
genitiv-dativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugului
  • clăpăuge
  • clăpăugei
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugilor
  • clăpăuge
  • clăpăugelor
vocativ singular — —
plural — —
căplăug adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căplăug
  • căplăugul
  • căplăugă
  • căplăuga
plural
  • căplăugi
  • căplăugii
  • căplăuge
  • căplăugele
genitiv-dativ singular
  • căplăug
  • căplăugului
  • căplăuge
  • căplăugei
plural
  • căplăugi
  • căplăugilor
  • căplăuge
  • căplăugelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăpăugi

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blegi pleoști un exemplu
    exemple
    • Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • clăpăug
    surse: DEX '09 DEX '98

clăpăug căplăug

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: pleoștit 4 exemple
    exemple
    • Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29.
      surse: DLRLC
    • I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630.
      surse: DLRLC
    • Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni și animale) Care are asemenea urechi.
      surse: DEX '98 sinonime: urecheat
  • 2. figurat Despre oameni:
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: bleg prostănac un exemplu
    exemple
    • Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie: