Definiția cu ID-ul 439594:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clăpăug (clăpăugă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clăpăug (clăpăugă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).