opțiuni
  • info

19 definiții pentru clăpăug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

clăpăug, ~ă [At: CREANGĂ, GL. / V: căplăug, cleapaug, tăplăug / Pl: ~ugi, ~uge / E: ucr клапоухий] 1-2 smf, a (Persoană) care are urechi mari. 3-4 a (D. ureche) Mare și proeminentă (sau atârnândă). 5 smf Animal cu urechi mari (și atârnânde). 6 smf (D. oameni; prt) Prostănac.

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -e, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. V. bleg. Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. ◊ (Prin analogie) Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac, bleg. Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. – Variantă: căplăug, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 289) adj.

CLĂPĂUG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy

clăpăug a. Mold. 1. cu urechile aplecate (despre mascuri și câini); 2. (ironic) despre om: avea niște urechi clăpăuge CR. [Slovean KLAPOUH (din klapati, a lăsa jos, și uho, ureche)].

clăpăúg, V. căplăug.

căplăug, ~ă a vz clăpăug

cleapaug, ~ă a vz clăpăug

tăplăug, ~ă a vz clăpăug

teaplăug, ~ă a vz clăpăug

CĂPLĂUG, -Ă adj. v. clăpăug.

căplăúg (nord) și clăpăúg (sud), -ă adj. (rus. kaploúhiĭ, [úho, ureche]; rut. klapoúhiĭ, bg. klepouh, sîrb. klapouh, klempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegĭ (plecate în jos): porc, cîne, Jidan clăpăug. Bleg, care cade în jos: urechĭ clăpăuge (Sadov. VR. 1911,1,15, și Cr.). V. flenc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. sg. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug, -gă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂPĂUG adj. atârnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)

CLĂPĂUG adj. atîrnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clăpăug (clăpăugă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).

Intrare: clăpăug
clăpăug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugul
  • clăpăugu‑
  • clăpăugă
  • clăpăuga
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugii
  • clăpăuge
  • clăpăugele
genitiv-dativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugului
  • clăpăuge
  • clăpăugei
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugilor
  • clăpăuge
  • clăpăugelor
vocativ singular — —
plural — —
căplăug adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căplăug
  • căplăugul
  • căplăugă
  • căplăuga
plural
  • căplăugi
  • căplăugii
  • căplăuge
  • căplăugele
genitiv-dativ singular
  • căplăug
  • căplăugului
  • căplăuge
  • căplăugei
plural
  • căplăugi
  • căplăugilor
  • căplăuge
  • căplăugelor
vocativ singular — —
plural — —
teaplăug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleapaug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăplăug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăpăug, clăpăugăadjectiv

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos. DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleoștit
    • format_quote Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
    • format_quote I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. DLRLC
    • format_quote Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
    • format_quote prin analogie Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni și animale) Care are asemenea urechi. DEX '98
      sinonime: urecheat
  • 2. figurat Despre oameni: bleg, prostănac. DEX '98 DLRLC
    sinonime: bleg prostănac
    • format_quote Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.