2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clădeá sf [At: DA ms / Pl: ~~éle / E: nct] (Reg; ccr) Ghizd.

clădi [At: PSALT., 274/15 / Pzi: ~desc / E: vsl кладои, класти] 1 vt A ridica o construcție Si: a construi, a zidi. 2 vt A așeza lucrurile (de același fel) unul peste altul, sistematic, pentru a forma o grămadă. 3 vt (Fig) A crea. 4 vr (Înv; irn) A se așeza, ocupând mult loc. 5 vt (Îe) A ~ pe nisip A întreprinde ceva sortit eșecului.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face o construcție, a ridica o clădire, a zidi, a construi. Cu aceste [scînduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367. Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179. La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136. ◊ (Poetic) Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286. ◊ Fig. (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume.,. Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238. Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119. Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107. ◊ Expr. A clădi pe nisip v. nisip. 2. A așeza în mod sistematic lucruri (mai ales de același fel) unul peste altul, făcînd o grămadă (movilă, teanc, claie). Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48. Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG. Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75. Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100 ◊ Refl. Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152. ◊ Refl. pas. Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67.

A CLĂDÍ ~ésc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a construi; a zidi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A așeza în mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

clădì v. 1. a construi adunând materiale, a zidi, a edifica; 2. fig. a dispune părțile; a clădi o poemă, o teorie; 3. a face o claie de fân, orz, grâu: a clădi fânul în stoguri, grâul în snopi; 4. fig. a grămădi: clădind movili de leșuri sub sdravănul topor AL. [Slav. KLADÕ, a pune, a așeza].

clădésc v. tr. (vsl. klasti-kladon, a pune; klada, grindă. V. do- și nă-clad, po- și s-cladă). Înalț, construiesc, edific: a clădi o claĭe, o stivă, o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădésc, imperf. 3 sg. clădeá; conj. prez. 3 să clădeáscă

clădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădésc, imperf. 3 sg. clădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂDI vb. a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.)

A clădi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a strica


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clădí (clădésc, clădít), vb.1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă.Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile.

Intrare: clădea
clădea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clădi
  • clădire
  • clădit
  • clăditu‑
  • clădind
  • clădindu‑
singular plural
  • clădește
  • clădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clădesc
(să)
  • clădesc
  • clădeam
  • clădii
  • clădisem
a II-a (tu)
  • clădești
(să)
  • clădești
  • clădeai
  • clădiși
  • clădiseși
a III-a (el, ea)
  • clădește
(să)
  • clădească
  • clădea
  • clădi
  • clădise
plural I (noi)
  • clădim
(să)
  • clădim
  • clădeam
  • clădirăm
  • clădiserăm
  • clădisem
a II-a (voi)
  • clădiți
(să)
  • clădiți
  • clădeați
  • clădirăți
  • clădiserăți
  • clădiseți
a III-a (ei, ele)
  • clădesc
(să)
  • clădească
  • clădeau
  • clădi
  • clădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clădi

  • exemple
    • Cu aceste [scânduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367.
      surse: DLRLC
    • Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179.
      surse: DLRLC
    • La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136.
      surse: DLRLC
    • poetic Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume.,. Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238.
        surse: DLRLC
      • (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119.
        surse: DLRLC
      • Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107.
        surse: DLRLC
  • 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75.
      surse: DLRLC
    • Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.
      surse: DLRLC
    • Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67.
      surse: DLRLC

etimologie: