opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

ciufut, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.

CIUFUT adj. și sm. Sgîrcit, avar: nu-ți spusei frate? este un ~ bătrîn (CAR.) [tc.].

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.

ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].

cĭufút, V. cifut.

cifut smf, a vz ciufut

cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. La Sîrbĭ Civut e un monstru antropofag). Fam. Rar. Avar, feroce Abraș.

Ortografice DOOM

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; f. sg. ciufută, pl. ciufute

ciufut, -ți.

Etimologice

ciufut (ciufută), – adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).

Sinonime

CIUFUT s. v. cămătar.

CIUFUT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

ciufut s. v. CĂMĂTAR.

ciufut s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: ciufut (adj.)
ciufut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
  • ciufută
  • ciufuta
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
  • ciufute
  • ciufutele
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
  • ciufute
  • ciufutei
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
  • ciufute
  • ciufutelor
vocativ singular — —
plural — —
cifut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciufut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
vocativ singular
  • ciufutule
  • ciufute
plural
  • ciufuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciufut, ciufuțisubstantiv masculin
ciufută, ciufutesubstantiv feminin
ciufut, ciufutăadjectiv

învechit
  • 1. (Om) zgârcit, avar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: avar calic zgârcit
    • format_quote Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. DLRLC
  • 2. (Om) cu toane, prost dispus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: capricios
    • format_quote Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.