11 definiții pentru ciufut (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciufut, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.

ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; adj. f., s. f. ciufútă, pl. ciufúte

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; f. sg. ciufútă, pl. ciufúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUFÚT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

ciufut s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: ciufut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
vocativ singular
  • ciufutule
  • ciufute
plural
  • ciufuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciufut, -ă ciufut (2) ciufută învechit

  • 1. (Om) zgârcit, avar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avar, -ă (zgârcit) calic zgârcit un exemplu
    exemple
    • Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) cu toane, prost dispus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: capricios un exemplu
    exemple
    • Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: