ciuciulit³, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli³] (Pfm) Udat până la piele.

ciuciulit², ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg) 1 Împodobit. 2 Gătit și pieptănat.

ciuciulit⁴, ~ă a vz ciugulit

ciuciulit¹, ~ă a [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciociolit / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli¹] (Reg) 1 Strâns ghem (ca să nu fie văzut) Si: ciuciulețit² (1). 2 Chircit. 3 Sucit.

CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.

CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. (Pop.) Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.

CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Ghemuit, chircit, strîns, răsucit. Buruiene ciuchdite, Ciuciulite și-nvîrtite Și la capăt strălucite (Țigara). GOROVEI, C. 373.

ciuciuli⁴ vt vz ciuguli

ciuciuli¹ vr [At: PAMFILE, A. R. 92 / V: ciocioli / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg csüscülni] (Reg) 1 A se suci. 2 A se zbârci. 3 A se ghemui (pentru a nu fi văzut) Si: (reg) ciuciumi (3). 4 (D. găini) A se scălda în țărână Si: (reg) ciuciumi (4).

ciuciuli³ vtr [At: MDA ms / Pzi: ~lesc / E: ciuciulete] 1-2 (Pfm) A (se) uda până la piele Si: a (se) face ciuciulete (5-6).

ciuciuli² vt [At: DA / V: ~cela, ~celi, ~la / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A ciuli.

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se strînge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se stîrci, a se chirci. Mă țin cu mîinile de coamă, mă ciuciulesc. STANCU, D. 249.

A SE CIUCIULÍ mă ~ésc intranz. pop. A se face ciuciulete; a se strânge ghem; a se ghemui; a se chirci. /<cf. ung. csücsülni

cĭucĭulésc (mă) v. refl. (cp. cu cĭucesc 1 și cu ung. csucsulni, a dormita). Mold. Mă răsucesc de secetă, vorbind de frunze (V. cĭulesc). Munt. vest. Mă pitulez. (V. cĭurcĭulit).

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

!ciuciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciuciuléște, imperf. 3 sg. se ciuciuleá; conj. prez. 3 să se ciuciuleáscă

ciuciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuciulésc, imperf. 3 sg. ciuciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuciuleáscă

CIUCIULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.