4 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

circuláre sf [At: MAIORESCU, D. I 17 / Pl: ~lắri / E: circula] Circulație (1-9).

circulá [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / Pzi: círcul / E: ns cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mișcare. 2-3 vtr (Înv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 5 vi (D. lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A întrebuința în mod curent. 7-8 vtr (D. idei, știri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (D. cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuințat. 10-11 vtr (Ecn; jur; d. bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.

circulár, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: ~ă, (reg) cerculáriu, (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Șîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimțat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (Înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3).

circuláră sf vz circular

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a străbate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos.Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. ◊ (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, organizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante.Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc, descriind un cerc. Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25. De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. ♦ (Adverbial) De jur împrejur; roată. Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. Ordin circular.

CIRCULÁRĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. Vine însă în urmă circulara Porții din februarie 1828. GHICA, S. 132.

circulá (a ~) vb., ind. prez. 3 círculă

circulár1 adj. m., pl. circulári; f. circuláră, pl. circuláre

circulár2 s. n., pl. circuláre

circuláră s. f., g.-d. art. circulárei; pl. circuláre

circulá vb., ind. prez. 1 sg. círcul, 3 sg. și pl. círculă

circulár adj. m., pl. circulári; f. sg. circuláră, pl. circuláre

circulár s. n., pl. circuláre

circuláră s. f., g.-d. art. circulárei; pl. circuláre

CIRCULÁ vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoțit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sângele ~ prin vene.) 3. v. răspândi. 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)

Intrare: circula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) circula circulare circulat circulând singular plural
circulă circulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) circul (să) circul circulam circulai circulasem
a II-a (tu) circuli (să) circuli circulai circulași circulaseși
a III-a (el, ea) circulă (să) circule circula circulă circulase
plural I (noi) circulăm (să) circulăm circulam circularăm circulaserăm, circulasem*
a II-a (voi) circulați (să) circulați circulați circularăți circulaserăți, circulaseți*
a III-a (ei, ele) circulă (să) circule circulau circula circulaseră
Intrare: circulare
circulare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circulare circularea
plural circulări circulările
genitiv-dativ singular circulări circulării
plural circulări circulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: circular
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circular circularul circula circulara
plural circulari circularii circulare circularele
genitiv-dativ singular circular circularului circulare circularei
plural circulari circularilor circulare circularelor
vocativ singular
plural
Intrare: circulară
circulară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circula circulara
plural circulare circularele
genitiv-dativ singular circulare circularei
plural circulare circularelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)