* CIRCULARĂ (pl. -ări) sf. ⚚ Scrisoare, cu același conținut, adresată mai multor persoane deodată, de către o administrație publică sau de o casă de comerț [fr.].

CIRCULARĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. Vine însă în urmă circulara Porții din februarie 1828. GHICA, S. 132.

CIRCULARĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. – Fr. circulaire.

CIRCULARĂ ~e f. Dispoziție scrisă a unui organ superior, multiplicată și expediată organelor din subordine. /<fr. circulaire

circulară f. scrisoare adresată la diferite persoane pentru acelaș scop.

CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire.

cerculariu sn vz circulară

circular, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: ~ă, (reg) cerculariu, (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Șîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimțat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (Înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3).

CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc ; descriind un cerc. ♦ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu unealta în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axului său. ♦ (Adverbial) De jur împrejur ; roată. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. – Fr. circulaire (lat. lit. circularis).

CIRCULAR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învîrtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].

CIRCULAR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)

circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare

circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare

circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare