3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circuláră sf vz circular

CIRCULÁRĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. Vine însă în urmă circulara Porții din februarie 1828. GHICA, S. 132.

CIRCULÁRĂ ~e f. Dispoziție scrisă a unui organ superior, multiplicată și expediată organelor din subordine. /<fr. circulaire

circulară f. scrisoare adresată la diferite persoane pentru acelaș scop.

circulá [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / Pzi: círcul / E: ns cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mișcare. 2-3 vtr (Înv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 5 vi (D. lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A întrebuința în mod curent. 7-8 vtr (D. idei, știri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (D. cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuințat. 10-11 vtr (Ecn; jur; d. bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.

circular, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: , (reg) cerculariu, (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Șîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimțat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (Înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3).

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a străbate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos.Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. ◊ (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, organizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante.Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc, descriind un cerc. Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25. De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. ♦ (Adverbial) De jur împrejur; roată. Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. Ordin circular.

CIRCULÁ vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].

CIRCULÁ vb. intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari)

CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)

A CIRCULÁ círcul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mișca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicație). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mișca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanență prin mișcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spațiu ~. 2) (despre mișcări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o mișcare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis

circulà v. 1. a se mișca în cerc; 2. a se duce și a veni: sângele circulă; 3. a nu sta locului: circulați! 4. a trece din mână în mână: banii circulă; 5. a se propaga, a se răspândi: a face să circule un manuscript.

circular a. 1. care are forma unui cerc; 2. care descrie un cerc: mișcare circulară.

arată toate definițiile

Intrare: circulară
circulară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circula
  • circulara
plural
  • circulare
  • circularele
genitiv-dativ singular
  • circulare
  • circularei
plural
  • circulare
  • circularelor
vocativ singular
plural
Intrare: circula
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circula
  • circulare
  • circulat
  • circulatu‑
  • circulând
  • circulându‑
singular plural
  • circulă
  • circulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circul
(să)
  • circul
  • circulam
  • circulai
  • circulasem
a II-a (tu)
  • circuli
(să)
  • circuli
  • circulai
  • circulași
  • circulaseși
a III-a (el, ea)
  • circulă
(să)
  • circule
  • circula
  • circulă
  • circulase
plural I (noi)
  • circulăm
(să)
  • circulăm
  • circulam
  • circularăm
  • circulaserăm
  • circulasem
a II-a (voi)
  • circulați
(să)
  • circulați
  • circulați
  • circularăți
  • circulaserăți
  • circulaseți
a III-a (ei, ele)
  • circulă
(să)
  • circule
  • circulau
  • circula
  • circulaseră
Intrare: circular (adj.)
circular1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circular
  • circularul
  • circularu‑
  • circula
  • circulara
plural
  • circulari
  • circularii
  • circulare
  • circularele
genitiv-dativ singular
  • circular
  • circularului
  • circulare
  • circularei
plural
  • circulari
  • circularilor
  • circulare
  • circularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

circulară

  • 1. Dispoziție, directivă, ordin de serviciu etc. care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vine însă în urmă circulara Porții din februarie 1828. GHICA, S. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

circula

  • 1. A fi în mișcare, a se deplasa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deplasa mișca umbla 3 exemple
    exemple
    • Circulă numai pe jos.
      surse: DLRLC
    • Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193.
      surse: DLRLC
    • (La imperativ, cuvânt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși!
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trenurile circulă cu regularitate.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: curge 2 exemple
    exemple
    • Seva circulă în plante.
      surse: DLRLC
    • Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: propaga răspândi transmite 3 exemple
    exemple
    • Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2.
      surse: DLRLC
    • Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185.
      surse: DLRLC
    • Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
  • 4. A folosi în mod curent; a avea valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrebuința 2 exemple
    exemple
    • Moneda aceasta nu mai circulă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării.
      surse: DLRLC

etimologie:

circular (adj.)

  • 1. În formă de cerc; care descrie un cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: giratoriu rotativ 2 exemple
    exemple
    • Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25.
      surse: DLRLC
    • De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre o dispoziție, o directivă, un ordin de serviciu) Care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ordin circular.
      surse: DLRLC

etimologie: