2 intrări

16 definiții

CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă). 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din magh. csoport.

CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă). V. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din magh. csoport.

CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel, îndeosebi vite sau păsări de casă; cîrd, cireadă, turmă. O să-i dea fetei de zestre un ciopor de oi. STANCU, 13. Un ciopor de 100 capete. I. IONESCU, M. 566. 2. Grup de oameni; ceată, trupă, grămadă, gloată, mulțime. Sus în codru Arde focu, Șade lîngă foc cioporu De fîrtați încruntați. BENIUC, în POEZ. N. 61. Unde văd ciopor de fete Trec prin apă mort de sete. HODOȘ, P. P. ◊ (în comparații) Rumînii se adună, ciopor, la primărie. STANCU, D. 53.

ciopór s. n., pl. ciopoáre

ciopór s. n., pl. ciopoáre

CIOPÓR s. cârd. (Un ~ de oi.)

CIOPÓR s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol, turmă.

ciopór (ciopoáre), s. n.1. Turmă, cireadă. – 2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). – 3. Mulțime. Mag. csoport (Miklosich, Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., IV, 754; Pușcariu, Lr., 105); cf. sb., cr., bg. čopor.

CIOPÓR ~oáre n. înv. 1) Grup mare de animale de același fel care umblă împreună; turmă; cârd. Un ~ de oi. 2) fig. peior. Mulțime neorganizată de oameni; gloată. [Sil. cio-por] /<ung. csoport(t)

ciopor n. 1. Tr. turmă de oi sau de vite; 2. (Gorj) grămadă, în genere. [Serb. ČOPOR].

cĭopór n., pl. oare (ung. csopor și csoport, de unde și sîrb. čopor, id.). Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear [!] „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă: cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într´un colț (Rebr. 139). – Rar și cipor și cĭoport, pl. oarte. V. tîrlă 1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOPÓR s. cîrd. (Un ~ de oi.)

ciopór s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CIREADĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL. TURMĂ.

ciopór, ciopoare, s.n. – (reg.) 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea, 1924, I: 135). ♦ (onom.) Ciopor, nume de familie în Maramureș. – Din magh. csoport „grupă, grămadă, ceată, cârd” (Miklosich, Cihac, Drăganu, Pușcariu, cf. DER; MDA).

ciopór, ciopoare, s.n. – 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea 1924 I: 135). – Din magh. csoport, cf. bg. čopor (DER).

CIOPOR, b. (Sd IV 38), < subst.

Intrare: ciopor
ciopor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciopor cioporul
plural ciopoare ciopoarele
genitiv-dativ singular ciopor cioporului
plural ciopoare ciopoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciopor
Ciopor
nume propriu (I3)