CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel, îndeosebi vite sau păsări de casă; cîrd, cireadă, turmă. O să-i dea fetei de zestre un ciopor de oi. STANCU, 13. Un ciopor de 100 capete. I. IONESCU, M. 566. 2. Grup de oameni; ceată, trupă, grămadă, gloată, mulțime. Sus în codru Arde focu, Șade lîngă foc cioporu De fîrtați încruntați. BENIUC, în POEZ. N. 61. Unde văd ciopor de fete Trec prin apă mort de sete. HODOȘ, P. P. ◊ (în comparații) Rumînii se adună, ciopor, la primărie. STANCU, D. 53.