2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioplire sf [At: ALECSANDRI, T. 183 / Pl: ~ri / E: ciopli] 1 Tăiere a unei bucăți de lemn Si: cioplit1 (1), cioplitură (1). 2 Subțiere a unei bucăți de lemn (sau a unui băț, a unei ramuri) Si: cioplit1 (2). 3 Scurtare a unei bucăți de lemn (sau a unui băț, a unei ramuri) Si: cioplit1 (3). 4 Desprindere, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, de așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare Si: cioplit1 (4). 5 (Fig; gmț) Bârfă. 6 (Fig) Batjocură. 7 Tăiere a pietrei cu dalta Si: cioplit1 (7). 8 (Înv) Sculptură. 9 Scobire a pietrei, metalelor etc. Si: cioplit1 (9). 10 (Înv) Modelare a lutului Si: cioplit1 (12). 11 (Nob) Prășire. 12 (Fig) Revizuire a unei lucrări Si: cioplit1 (12). 13 (Fig) Îmbunătățire (stilistică, de exprimare etc.) adusă unei lucrări (literare, științifice etc.) Si: cioplit1 (13), cizelare. 14 (Fig; d. oameni) Deprindere a unor maniere civilizate Si: cioplit1 (14), cizelare, cultivare. 15 (Fig) Educație.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – V. ciopli.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – V. ciopli.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a ciopli. Cioplirea pietrelor.

cioplí [At: PALIA (1581), ap. Ccr 79/20 / V: (înv) cep~ / Pzi: ~lésc / E: srb čopljiti, bg копля] 1-2 vtr A (se) tăia o bucată de lemn Cf bărdui. 3 vt A subția o bucată de lemn (sau un băț, o ramură) Cf hălcui. 4 vt A scurta o bucată de lemn (sau un băț, o ramură) Cf ciocârti. 5 vt A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare. 6 vt (Fig; gmț) A vorbi de rău (pe cineva). 7 vt (Fig) A-și bate joc (de cineva). 8 vt A tăia piatra cu dalta. 9 vt (Înv) A sculpta. 10 vt A scobi în piatră, în metale etc. litere (sau figuri) Cf a grava. 11 vt (Înv) A modela (în lut). 12 vt (Nob) A prăși. 13 vt (Fig) A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.) Si: a cizela. 14 vr (Fig; d. oameni) A căpăta deprinderi civilizate Si: a se cultiva, a se cizela. 15 vr (Fig; d. oameni) A deveni politicos. 16-17 vtr (Fig; d. oameni) A (se) educa. 18 vt (Pex) A revizui o lucrare.

CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, sb. čopljiti.

CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.

CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică materialul de lucru) A tăia, a scoate așchii cu un instrument ascuțit (bardă, daltă, cuțit, ciocan) dimtr-o bucată de lemn, de piatră etc. pentru a-i da o formă oarecare. – V. struji, bărdui, dăltui. Un om cioplea un lemn lîngă căruță în curte. DUMITRIU, N. 253. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid. DRĂGHICI, R. ◊ (Complementul indică obiectul fasonat) Iarna cioplesc din lemn ciubere, doniți... BOGZA, A Î. 151. Simon cioplește ceva în mijlocul casei. L-a rugat Haia să-i facă un leagăn mic, cît s-o putea de mic... pentru păpușa ei. SAHIA, N. 96. Îi cioplea Antiței o păpușă și-i făcea lui Toderică o morișcă de vînt. SLAVICI, N. I 53. Cu ghioaga nestrugită, Numai din topor cioplită. ALECSANDRI, P. P. 73. ◊ Intranz. Bătrînul cioplește în lemn de nuc. STANCU, D. 90. 2. Tranz. (Complementul indică obiectul lucrat) A sculpta. O tresărire de flacără lumină deodată chipul aspru, ca cioplit în piatră, al bătrînului. SADOVEANU, O. I 22. Se văzu arcul lui Traian stînd fără căpătîi... puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri de Victorii pocite. ODOBESCU, S. III 73. Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece... Ca luna-n miezul iernii frumoasă ești și... rece! ALECSANDRI, P. III 71. ◊ Fig. Cioplind cu dalta chipul nou al lumii, Celor răpuși chip nou le dăltuim. BANUS, B. 90. Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. 3. Tranz. Fig. A face îndreptări la o lucrare; a cizela. Cioplind mereu la versuri... Făcut-am ca să plîngă pe cine mă citea? MACEDONSKI, O. I 44. Cum am sfirșit lucrarea, o strîng, o dau întării; Apoi o cioplesc iarăși. NEGRUZZI, S. II 270. 4. Refl. Fig. (Despre persoane) A căpăta deprinderi sau apucături civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se deștepta. Mai cioplește-te oleacă, măi băiete. HOGAȘ, DR. 216. Toate iau schimbare și lumea se cioplește. Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește. ALEXANDRESCU, P. 67. ◊ Tranz. Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... Pace! li stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. I 198. Am nevastă de pădure, Cioplită ca din secure. BIBICESCU, ♦ P. P. 184. 4 Tranz. (Rar, cu privire la defecte, greșeli etc.) A atenua, a înlătura. Floricica nu mi-ar fi îngăduit niciodată să cioplesc vreunul, sau vreuna din cusururile sau sălbăticiile mele. HOGAȘ, M. N. 38.

A SE CIOPLÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-și forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se șlefui; a se cizela; a se civiliza. /<bulg. țoplja, țopljiti

A CIOPLÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciocârti. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a cizela; a șlefui. 3) A face să se cioplească. /<bulg. țoplja, țopljiti

cioplì v. 1. a tăia în lemn, a netezi cu rândeaua. 2. a scobi figuri (grosolan); 3. fig. a subția, a da cuiva un lustru de omenie, a-l forma sau civiliza. [Origină necunoscută].

cĭoplésc v. tr. (bg. čoplĭy, zgîriĭ, scurm. V. cĭocnesc). Supțiez un lemn cu toporu, cu cuțitu, cu cuțitoaĭa (nu cu rîndeaŭa, nicĭ cu feresteu). Sculptez. Fig. Civilizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioplíre (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplírii; pl. cioplíri

cioplíre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplírii; pl. cioplíri

cioplí (a ~) (cio-pli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioplésc, imperf. 3 sg. ciopleá; conj. prez. 3 să ciopleáscă

cioplí vb. (sil. -pli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioplésc, imperf. 3 sg. ciopleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPLÍRE s. v. cultivare, rafinare, stilare.

CIOPLÍRE s. 1. cioplit, strujire, strujit. (~ a lemnului cu barda.) 2. v. sculptare.

CIOPLIRE s. 1. cioplit, strujire, strujit. (~ a unui lemn cu barda.) 2. cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.)

cioplire s. v. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE.

arată toate definițiile

Intrare: cioplire
  • silabație: cio-pli-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplire
  • cioplirea
plural
  • ciopliri
  • cioplirile
genitiv-dativ singular
  • ciopliri
  • cioplirii
plural
  • ciopliri
  • cioplirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciopli
  • silabație: cio-pli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopli
  • cioplire
  • cioplit
  • cioplitu‑
  • cioplind
  • cioplindu‑
singular plural
  • cioplește
  • ciopliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cioplesc
(să)
  • cioplesc
  • ciopleam
  • cioplii
  • cioplisem
a II-a (tu)
  • cioplești
(să)
  • cioplești
  • ciopleai
  • ciopliși
  • ciopliseși
a III-a (el, ea)
  • cioplește
(să)
  • cioplească
  • cioplea
  • ciopli
  • cioplise
plural I (noi)
  • cioplim
(să)
  • cioplim
  • ciopleam
  • cioplirăm
  • ciopliserăm
  • cioplisem
a II-a (voi)
  • ciopliți
(să)
  • ciopliți
  • ciopleați
  • cioplirăți
  • ciopliserăți
  • ciopliseți
a III-a (ei, ele)
  • cioplesc
(să)
  • cioplească
  • ciopleau
  • ciopli
  • ciopliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioplire

  • 1. Acțiunea de a (se) ciopli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciopleală un exemplu
    exemple
    • Cioplirea pietrelor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ciopli
    surse: DEX '98 DEX '09

ciopli

  • 1. tranzitiv A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocârti struji 7 exemple
    exemple
    • Un om... cioplea un lemn lîngă căruță în curte. DUMITRIU, N. 253.
      surse: DLRLC
    • Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid. DRĂGHICI, R. 44.
      surse: DLRLC
    • Iarna cioplesc din lemn ciubere, doniți... BOGZA, A. Î. 151.
      surse: DLRLC
    • Simon cioplește ceva în mijlocul casei. L-a rugat Haia să-i facă un leagăn mic, cît s-o putea de mic... pentru păpușa ei. SAHIA, N. 96.
      surse: DLRLC
    • Îi cioplea Antiței o păpușă și-i făcea lui Toderică o morișcă de vînt. SLAVICI, N. I 53.
      surse: DLRLC
    • Cu ghioaga nestrugită, Numai din topor cioplită. ALECSANDRI, P. P. 73.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Bătrînul cioplește în lemn de nuc. STANCU, D. 90.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • O tresărire de flacără lumină deodată chipul aspru, ca cioplit în piatră, al bătrînului. SADOVEANU, O. I 22.
        surse: DLRLC
      • Se văzu arcul lui Traian stînd fără căpătîi... puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri de Victorii pocite. ODOBESCU, S. III 73.
        surse: DLRLC
      • Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece... Ca luna-n miezul iernii frumoasă ești și... rece! ALECSANDRI, P. III 71.
        surse: DLRLC
      • figurat Cioplind cu dalta chipul nou al lumii, Celor răpuși chip nou le dăltuim. BANUS, B. 90.
        surse: DLRLC
      • figurat Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cizela șlefui 2 exemple
    exemple
    • Cioplind mereu la versuri... Făcut-am ca să plîngă pe cine mă citea? MACEDONSKI, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • Cum am sfîrșit lucrarea, o strîng, o dau uitării; Apoi o cioplesc iarăși. NEGRUZZI, S. II 270.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela.
    exemple
    • Mai cioplește-te oleacă, măi băiete. HOGAȘ, DR. 216.
      surse: DLRLC
    • Toate iau schimbare și lumea se cioplește. Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește. ALEXANDRESCU, P. 67.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... Pace! Îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. I 198.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Am nevastă de pădure, Cioplită ca din secure. BIBICESCU, P. P. 184.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv rar Cu privire la defecte, greșeli etc.:
      exemple
      • Floricica nu mi-ar fi îngăduit niciodată să cioplesc vreunul sau vreuna din cusururile sau sălbăticiile mele. HOGAȘ, M. N. 38.
        surse: DLRLC

etimologie: