9 definiții pentru cioplire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – V. ciopli.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – V. ciopli.

cioplire sf [At: ALECSANDRI, T. 183 / Pl: ~ri / E: ciopli] 1 Tăiere a unei bucăți de lemn Si: cioplit1 (1), cioplitură (1). 2 Subțiere a unei bucăți de lemn (sau a unui băț, a unei ramuri) Si: cioplit1 (2). 3 Scurtare a unei bucăți de lemn (sau a unui băț, a unei ramuri) Si: cioplit1 (3). 4 Desprindere, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, de așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare Si: cioplit1 (4). 5 (Fig; gmț) Bârfă. 6 (Fig) Batjocură. 7 Tăiere a pietrei cu dalta Si: cioplit1 (7). 8 (Înv) Sculptură. 9 Scobire a pietrei, metalelor etc. Si: cioplit1 (9). 10 (Înv) Modelare a lutului Si: cioplit1 (12). 11 (Nob) Prășire. 12 (Fig) Revizuire a unei lucrări Si: cioplit1 (12). 13 (Fig) Îmbunătățire (stilistică, de exprimare etc.) adusă unei lucrări (literare, științifice etc.) Si: cioplit1 (13), cizelare. 14 (Fig; d. oameni) Deprindere a unor maniere civilizate Si: cioplit1 (14), cizelare, cultivare. 15 (Fig) Educație.

CIOPLÍRE, ciopliri, s. f. Acțiunea de a ciopli. Cioplirea pietrelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioplíre (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplírii; pl. cioplíri

cioplíre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplírii; pl. cioplíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPLÍRE s. 1. cioplit, strujire, strujit. (~ a lemnului cu barda.) 2. v. sculptare.

CIOPLÍRE s. v. cultivare, rafinare, stilare.

CIOPLIRE s. 1. cioplit, strujire, strujit. (~ a unui lemn cu barda.) 2. cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.)

cioplire s. v. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE.

Intrare: cioplire
  • silabație: cio-pli-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplire
  • cioplirea
plural
  • ciopliri
  • cioplirile
genitiv-dativ singular
  • ciopliri
  • cioplirii
plural
  • ciopliri
  • cioplirilor
vocativ singular
plural

cioplire

  • 1. Acțiunea de a (se) ciopli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciopleală un exemplu
    exemple
    • Cioplirea pietrelor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ciopli
    surse: DEX '98 DEX '09